Total Pageviews

Friday, April 29, 2011

Californians rebel against and anti-migratory program

Californians have always been progressive:
And here is the SEC_COMM, sounds outright Orwellian:

BBC Mundo - Noticias - California se rebela contra un programa anti-inmigratorio
The U.S. of special interests!

Nutrition Basics, Bach Flowers

A video on women's nutrition:

http://www.youtube.com/watch?v=NxnllKOQDpQ

Hoping to met my son Terry and Mintluck Darlington soon.
mintluck24@yahoo.com

Sid really liked the humidifier; it fills the air with moisture. Good stuff!
Copyrighted Olga Andrei 2011

Mihaela Cedrechi Virgil are un profil atat de grozav!

Mandra este vara-mea:

Fain loc in Italia, mami, de ce nu mi-ai spus ca ai poze postate? Poate facem nunta in aceeasi perioada, amandoua. Pupici si nu uita,invita-ma!
mihaela cedrechi are un profil atat de grozav!
Si Vladut, baiat maaaare mama!

Tuesday, April 26, 2011

Monday, April 25, 2011

Mapping L.A. - Los Angeles Times

My Beloved Humongous city, Los Angeles has 16 regions:

Mapping L.A. - Los Angeles Times

Friday, April 22, 2011

Going to Santa Monica Pier P4190379.MP4

Sunny day, trying on hats:

YouTube - Going to Santa Monica Pier P4190379.MP4: ""

Extraordinary & Unorthodox Philanthropy

I need a partner for this one: Any ideas? Maybe Margaret Carrol:



Extraordinary & Unorthodox Philanthropy

More info on Challenge Overview:

The Seeker is looking for novel, unorthodox opportunities for philanthropic investment with the potential to generate extraordinary returns to society. Neglected areas of innovation, including neglected science, may be ripe for such opportunities.

This is an Ideation Challenge, which has the following specific features:

• There is a guaranteed award. The awards will be paid to the best submissions as solely determined by the Seeker. The total payout may reach $10,000, of which $5,000 will be paid to the best submission and $2,500 may be made to two additional submissions.
• All submissions will be eligible for implementation funding. The Seeker may provide up to $100,000 of initial funding, and up to $1,000,000 of follow-on funding, for the most promising ideas. Winning submission(s) are not guaranteed such funding.

• You are not required to transfer exclusive intellectual property rights to seeker."

Contact: olgalazin@gmail.com

Mexican United States- The Politics and Practices of Migration, Integration, and Human Rights

TARGETED RESEARCH ON

The Politics and Practices of Migration, Integration, and lack of Human Rights
/span>href="http://us.mg4.mail.yahoo.com/dc/launch?.gx=1&.rand=7nff17o6l199s">(51 unread) Yahoo! Mail, olgamagdalenalazin

republican hero :-( Add Comment : Indybay

Add Comment : Indybay

Here's a Summary
by Rob Quinn
Tuesday Mar 9th, 2010 10:41 PM
Here's a summary of the article:

"Since I have no real arguments against reason and individualism, I'll use a vague interpretation of some uncited, unquoted notebook entry to show (somehow) that Republicans, Tea Partiers, and other anti-Socialists are members of a murder-worshipping cult."

Ad-hominem much?

Thursday, April 21, 2011

UB: The Graduate School: Contact Us

Superb:

UB: The Graduate School: Contact Ushttp://www.grad.buffalo.edu/contact/index.php

InnoCentive - My InnoCentive

Finally a very informative site:

InnoCentive - My InnoCentive

What We Do
What We DoWhat We BelieveFacts & StatsSolutions of NoteCorporate Info
InnoCentive is the global leader in Challenge Driven Innovation that bridges the gap between great ideas and actual solutions to drive measureable results.

Recognized as an open innovation (OI) and crowdsourcing pioneer, InnoCentive’s proven methodology, expanding global network of creative and passionate problem solvers, and cloud-based technology platform enable organizations to tap all potential sources of innovation – employees, customers, partners, and InnoCentive’s unmatched Global Solver Community – to accelerate their pace of innovation and evolve into true Challenge Driven Enterprises.

Leading commercial, public sector, and nonprofit organizations such as Eli Lilly, Medtronic, NASA, nature.com, Procter & Gamble, Roche, Rockefeller Foundation, and The Economist partner with InnoCentive to help them solve their most pressing problems and challenges.

InnoCentive for Seekers
If you're an organization seeking answers, we call you a Seeker.
InnoCentive for Solvers
If you're interested in solving critical and pressing problems, we call you a Solver.
So what do we do?
InnoCentive’s proven Challenge Driven Innovation methodology and tools connect solution Seekers – corporations, governments, and nonprofits – to creative and passionate problem Solvers to find solutions to their most pressing Challenges.

Dr Olga Lazin's Blog » Blog Archive » The European Union is the Development Model for the World

Dr Olga Lazin's Blog » Blog Archive » The European Union is the Development Model for the World

And Santa Monica Pier, historic route 66 end of Pier:



Copyright Olga Lazin 2011

Wednesday, April 20, 2011

Santa Monica Pier -YouTube - magdalazin's YouTube

My video blog can be found here:



Coyright Olga Lazin 2011

YouTube - magdalazin's YouTube

Santa Monica Peer on Sunday:

Promenade on the Santa Monica Peer:

YouTube - Upload your video: ""



Will fly:

Cheapflights.com TRAVEL DEALS FROM THE EXPERTS
Search flights Search by date Handpicked Deals Travel Guides 04.20.11
Search for flights from Cheapflights.com
Welcome Olga!

Get out of town with the latest travel deals, like affordable flights to Europe and more. Plus, book San Francisco packages from $425 pp and enjoy a stay at the W Hotel in Hollywood, with free parking and gas credits.
In this newsletter:
International Flight Sale | San Francisco Pkgs $425 pp | W Hotel Hollywood | Flights from Your City

Hotwire, Travel-Ticker. Vacation Closer to Home...or Venture Abroad

Orlando: 25% off select Disney Resorts $195+ Spain: 7-day Barcelona & Madrid trip $1,639+
LA: W Hollywood w/ parking & gas credit $259+ Paris/Prague: 6-night trip w/ air & hotel $999+
Hawaii: 60% off 7-night cruise + credit $899+ Greece: 12-day trip w/ air, hotel & cruise $1,999+



Departing from
Traveling to... Los Angeles San Francisco San Diego Phoenix Las Vegas Fresno
Seattle $159 $139 $179 $521 $201 $200
Orlando $279 $297 $359 $197 $319 $341
San Diego $147 $170 $119 $168 $264
Las Vegas $127 $186 $159 $139 $177
Dallas/Fort Worth $216 $216 $211 $309 $267 $319
Los Angeles $179 $149 $139 $127 $259
London $710 $730 $800 $759 $820 $932
Atlanta $297 $254 $351 $317 $315 $320
John F. Kennedy $300 $279 $319 $299 $270 $339
Boston $309 $329 $290 $210 $320 $370
Miami $240 $280 $344 $210 $287 $469
Charles de Gaulle $748 $709 $952 $1017 $831 $1011
Flights are roundtrip, including taxes and charges
Customize this grid. Where do you live and what are your travel interests?

Know when you want to fly? Search deals by date
Flights Hotels Flights and Hotels Car Rental
1. Enter your destination 2. Choose your dates 3. Compare great results


Crown Cruise Vacations $899+ Balcony: 7nt Cruise, Oasis & Allure of the Seas Crown Cruise Vacations
Gunnison/Crested Butte $100+: 2nts Cabin + Whitewater Rafting, Save up to 45% Gunnison/Crested Butte
Expedia CruiseShipCenters $44+/nt: Cruise on Carnival's Fun Ships + Exclusive Offers Expedia CruiseShipCenters
St. James's Club & Villas $148+/nt: All-Inclusive Caribbean Escape, Save up to 50% St. James's Club
Cruise Experts $50+/nt: Exclusive NCL Cruise Sale: Transatlantic & More Cruise Experts

Deal of the week
Deal of the week Huge Savings on flights to Europe, South America and Asia
Depart from major cities including New York, Los Angeles, Chicago and more. Sample fare from Los Angeles to London.
fr $383 EW More info
$str.DealImageAltText fr $142 pn San Francisco Vacation Packages from $425 pp
3-night air + hotel deals are on sale now for spring trips to San Francisco. More info
$str.DealImageAltText Save up to 35% Pueblo Bonito Sunset Beach in Cabo San Lucas
Save up to 35% off when you book an air + hotel package at this beachfront luxury resort. Enjoy private beach access, gourmet restaurants and 6 pools. More info
$str.DealImageAltText fr $79 pp/pn Ends Monday: 55% Off Spring Travel to Cancun
Stay at the all-inclusive Golden Parnassus Resort from $79 pp/pn (reg $178). Upgrades start at $10. More info
$str.DealImageAltText Save 8-day Tour of China On Sale Now
Tour Beijing, Xi’an and Shanghai. Price includes domestic flights, 4-star hotels, 14 meals and more. From $1,174 pp. More info
$str.DealImageAltText Up to 50% Off Summer Fun for Everyone: All-inclusive Deals to Jamaica
Get it all with 3-night, all-inclusive packages to Sunset Jamaica Grande Resort and Spa from $699.99 pp. Book by April 22. More info
$str.DealImageAltText Save Orlando Offers On Sale Now
Makeover your next vacation and enter to win an Orlando trip for four, including 6-night stay, airfare and more. More info
$str.DealImageAltText Up to 25% Off Harbor Beach Marriott Resort Slashes Rates
Stay more, save more at this top Ft. Lauderdale Beach resort. Book by April 30 and save up to 25%. More info

Editors' Top Picks...
Spa Getaways Top 10 Spa Destinations
In celebration of Mother’s Day, we’ve compiled a list of the top 10 spa destinations throughout North America. Start planning your next mind and body getaway.
Read more
Latest Travel NewsCheapflights.com Launches Departure Gate
For the latest travel news, tips and information check out Departure Gate - your perfect travel companion.
Read more

Quick links: find cheap flights to...
Atlanta | Cancun | Chicago | Honolulu | Jamaica | Las Vegas | London | Los Angeles
Miami | New York City | Orlando | Paris | Punta Cana | San Francisco | San Juan
Airline guides | Flight news | Travel tips | Useful links | Airlines and Agents A to Z
Unsubscribe You are receiving this email because you are subscribed to the Cheapflights Newsletter.

There Is enough will for the immigration debate - The Review - local news, national and international from Los Angeles - impre.com

In his official report on the meeting, the White House specified that will intensify efforts to lead a polite debate on the area in the coming weeks and months. They also reiterated that can not be successful if the president is leading the debate alone.

There will for the immigration debate - The Review - local news, national and international from Los Angeles - impre.com

And here is more on cartels:

Jose Z. Garcia's Blog"


http://lapoliticanewmexico.blogspot.com/
Saludos, OLGA
Jose Z. Garcia's Blog"



Saludos, OLGA
http://lapoliticanewmexico.blogspot.com/">
http://lapoliticanewmexico.blogspot.com/
Saludos, OLGA

Monday, April 18, 2011

Picasa Web Albums - Olga Lazin - Apr 18, 2011

My pics:

Picasa Web Albums - Olga Lazin - Apr 18, 2011

And video with Zhen and Garrick Wilkie.

Erika Salamon

Szuli napja van!

Erika Salamon

Olga Lazin Te Erika, még a busz is meg érkezet, hahaha, ez a Centrumban volt, nem Felszegben, emlékszel! Mentunk vagy jottunk :-)?
Friday at 10:57pm · Like

Saturday, April 16, 2011

Palomar April 15, 2011



REMEMBERING MINERIADA, 21 YEARS AGO:
RO vs HU

My favorite Hotel is PALOMAR in Westwood:

Kimpton Hotels & Restaurants: Forward to a Friend

My Favorite Club:



"I Love Rotary!" International Network of Rotarians welcomes you
Dear New Member,

I'd like to personally welcome you to the the "I Love Rotary" group and to invite you to participate and initiate new discussions, share Rotary-related activities and personal experiences, club projects, and your passion for Rotary!

Kind Regards, Olga

My:
Darlington sent you a message.
MintLuck Darlington
MintLuck Darlington12:48pm Apr 15th
Subject: hi pretty
how are you? hope your good, what a nice picture you have here so cute, sorry for jumping on you this way but, I hope you don't mind telling me a little about your self, am new to on facebook so I don't know much about it though but i believed a journey of a thousand mile start with a step, we can get to know each other from here what do you think, hope to hear from you soon.
mint

###

TWITTER: olgamlazin
Facebook: Olga Lazin
Youtbube: magdalazin

Friday, April 15, 2011

Facebook, How to share:

Link: Facebook

drlazin@verizon.net

WHAT IS PERIMENOPAUSE?

GREAT ARTICLE ON HOW TO MAINTAIN OUR HEALTH, IF OVER 47 OF AGE:





PARTEA 2


One night last spring, I burst out bawling over the money my husband and I had lost in the stock market many months earlier — and then just as suddenly, my mourning morphed into rage, as I unleashed a litany of recriminations toward him that kept us up late into the night. I felt utterly distraught about our marriage, and life in general. The next morning, on day 25 of my menstrual cycle — 4 days early — I got my period. It wasn't the first cycle that had been short or the first time my anger had reached a frenzied pitch in recent months, though I hadn't equated it with my period nor my age. Until now. It dawned on me that perhaps, at 47, I was experiencing something I knew very little about — perimenopause.
I apologized to my husband and set out on a journey to figure out what was happening to me — and about 40 million other midlife American women. As I queried my friends and their friends, I quickly realized that many of us are willfully in the dark about perimenopause (we all feel too young for this milestone). Every friend had questions — most commonly "How do I know I'm in it?" — and each woman, it seemed, was experiencing something slightly different from the next.
Before I dug into the research, I assumed that perimenopause meant a wave of weird periods before the real hot-flashy menopause hit. Not true. In perimenopause, which usually begins in your 40s (but can start as early as the late 30s), you can suffer depression and anxiety, relationship-threatening rage, embarrassingly heavy periods, life-interrupting hot flashes, insomnia, exhaustion, tip-of-the-tongue forgetfulness, migraines, and the list goes on ad nauseam (and that too!).
The kicker is, you may be experiencing one or several of these symptoms long before you and your doctor realize you're perimenopausal. What's reassuring: Shifting hormones don't make you any less healthy, says Nanette Santoro, MD, director of the division of reproductive medicine at Montefiore Medical Center/Albert Einstein College of Medicine. And there's a lot you can do — from diet and lifestyle changes to medications — to reduce your symptoms dramatically. Here, a guide to recognizing the signs (heads out of the sand, please!). Then, how to successfully navigate this next phase of life with your health and happiness intact.

What the Heck Is Perimenopause?
It's the transition stage in a woman's reproductive life that begins, on average, 4 to 5 years before menopause. During that time, your ovaries gradually produce less estrogen, causing follicle-stimulating hormones (FSH) — which are responsible for growing and developing eggs — to rise and menstrual cycles to shorten. Eventually, you begin to miss periods. Then estrogen plummets, FSH levels remain high, and ovulation (and finally menstruation) stops. When you've gone 12 months without a period, perimenopause ends and menopause officially begins.
Perimenopause progresses at a different pace for everyone and not always in a straight line. One indicator that menopause is close: You don't get your period for more than 3 months, says Michelle Warren, MD, medical director of the Center for Menopause, Hormonal Disorders, and Women's Health at Columbia University Medical Center. "That means you'll likely stop having periods within a year." Symptoms tend to intensify as menopause gets closer, and you can expect them to be at their worst 1 to 2 years both before and after menopause, says Joann Pinkerton, MD, medical director of the Midlife Health Center at the University of Virginia. That's because estrogen decline accelerates closer to menopause, and many symptoms are related to withdrawal from the hormone. With time, though, most women adapt to the loss of estrogen, and symptoms ease.

9 Habits for a healthy middle age.
A Closer Look at:
SYMPTOMS
Neither research nor experts can say which symptoms you'll experience and whether they'll continue from month to month. "One of the hallmarks of perimenopause is its unpredictability," says Pinkerton. That's why experts don't recommend testing your levels of FSH to determine if you're perimenopausal. Wildly fluctuating hormones often mean that the test cannot accurately predict where you are in menopause. Instead, pay attention to your cycle length and symptoms. Here, some of the most common.
Hot Flashes
Though scientists don't know the exact cause, they suspect a drop in estrogen may disrupt your body's thermostat, resulting in a hot flash. About 75 to 80% of women experience hot flashes, which can last from a few seconds to 10 minutes and be as mild as a flushed face or so intense as to cause perspiration and heart palpitations. If you smoke, are overweight, or are African American, your risk of getting them increases. Hot flashes accompanied by sweating can also occur after-hours — these are called night sweats and may interfere with your quality of sleep.
Mood Swings
The anger jags I experienced are what experts believe to be the earliest signs of perimenopause, and they can begin even before your cycle shortens. Nearly 40% of women have mood swings associated with hormonal changes — from feelings of rage to intense PMS moodiness, anxiety, or despair, says Warren. One study found that the risk of depression doubles when women enter perimenopause; and if you've suffered from PMS or postpartum depression, you may be even more prone.
Irregular Periods
As ovulation becomes more erratic, your cycle may shorten by a day or two and then by several days, and your flow may go from light to superheavy and clumpy; you may also experience severe cramping. When you don't ovulate, the endometrium, which sheds during menstruation, tends to overgrow, causing the excessive blood. Eventually, you'll have fewer and fewer periods, though they may still be heavy.
Low Libido
Sexual desire may change, but studies show that for many women, a good sex drive before perimenopause will continue after.
Vaginal Dryness
Low estrogen levels cause the tissue in your vaginal area to lose lubrication and elasticity, which can make intercourse painful. It may also leave you more vulnerable to urinary or vaginal infections.
40 Things you should about sex by age 40.
Cognitive Problems
A new study published in Neurology found that 60% of perimenopausal women experience short-term memory loss, do not learn as well, and have a hard time concentrating. The effect is temporary, though — cognitive function improved back to previous levels during postmenopause, say researchers.


HOW TO COPE:

3 ESSENTIAL STEPS
Improving your lifestyle, targeting treatments, and even turning to medication as needed can reduce symptoms dramatically. It may take a little trial and error to find what works best for you.
1. IMPROVE DAILY HABITS
Studies show that excess weight, stress, and smoking can increase the frequency and intensity of symptoms. Good lifestyle choices may not only help ease your transitional time, says Pinkerton, but also promote health as you age.
Eat less fat, more calcium.

Cholesterol increases around this time, as does your risk of heart disease and osteoporosis. Reduce saturated fat in your diet, and include more calcium-rich foods — such as low-fat dairy, spinach, and white beans — to stay healthy. Also key: cutting calories. After menopause, metabolism slows, shifting hormones cause extra weight to settle in your midsection, and you lose muscle mass, so you need fewer calories to stay the same weight — 50 to 100 less daily calories per decade, on average.
Exercise 30 minutes a day

Regular activity helps prevent weight gain, reduce heavy bleeding and cramping, and improve mood and sleep. Alternate between strength-training (to maintain muscle mass) and vigorous aerobic exercise (to burn calories). Aim for at least 30 minutes most days of the week.

Try the Essential Over-40 Workout — Prevention's secret to fighting midlife fat!

Train your breathing.
Breathe in for 5 seconds, then out for 5. Doing so for 15 minutes, twice a day, can decrease the intensity of hot flashes, report several studies. Slow, deep abdominal breathing reduces the frequency of hot flashes by 39%, research says. Scientists believe emotional stress exacerbates not only hot flashes but depression and anxiety as well. Other techniques to try: meditation, yoga and tai chi.


2. TARGET THE TROUBLEMAKERS
Not every woman is destined to experience every symptom, and not every therapy works for every woman. Here, expert strategies for specific symptoms — try the simplest methods first for a few weeks. If you're not getting results, move on to the next.
Ease the hot flashes
Take note of — and avoid — your triggers, such as heat, spicy foods, alcohol, caffeine, and smoking. Taking black cohosh supplements and undergoing acupuncture may help as well, even if for no other reason than you think it helps. Several studies show that both therapies are no better than a placebo in reducing hot flashes, but they are still significant. "For supplements in particular, taking them can decrease episodes by about 30%," says Jan Shifren, MD, director of the Vincent Menopause Program at Massachusetts General Hospital. "Whether it's a placebo effect or not, that's a lot." You can also try a combination herb like Estroven, which contains black cohosh, soy, and vitamins, or even cognitive behavioral therapy. That can give you a sense of control during a hot flash, which helps ease it by lessening the stress response, says Leslee Kagan, a clinical nurse practitioner and director of the Mind Body Program for Peri/Menopause at Massachusetts General Hospital.
Sleep better
Adopt good bedtime habits — turn off the TV, keep the bedroom cool and dark, and drink calming chamomile tea. Practicing a progressive relaxation technique may work as well: Start with your toes; tighten them for 5 seconds and release. Move your way up to your calves, thighs, abdomen, and so on, tightening each for 5 and releasing, until you reach your eyes (scrunch and relax). To ease night sweats, dress in lightweight, wicking pajamas that absorb moisture, and sleep with a fan.
Fight these 10 common sleep thieves.
Boost your mood
Track your emotions and your periods to help determine if the two are connected. Some OTC products, such as Pamprin, may help ease perimenopausal irritability. Too little iron and vitamin B12 also negatively affects your moods; a supplement may help, but only if you are deficient. And studies show yoga can reduce stress.
Relieve vaginal dryness
Use a lubricant just prior to having sex; to help ease the itching and burning dryness can cause, opt for an OTC vaginal moisturizer like Replens (applied every 2 to 3 days) or vaginal estrogen creams.

3. CONSIDER MEDICAL INTERVENTION

The Women's Health Initiative study in 2002 found that long-term use of hormone therapy increased risk of breast cancer and did not protect against heart disease, but scientists say that short-term use (a few years, if needed) is safe. Unless you're at high risk of breast cancer or blood clots, women in their late 40s and early 50s are usually great candidates for a low dose of hormones for the shortest time possible, says Shifren. Options to discuss with your doc for:
Heaving bleeding and cramping
Low-dose birth control pills (typically containing estrogen and progestin) can help, as well as relieve premenstrual mood swings and other symptoms. Start with a 6-month supply to get control of the bleeding. After that, it may be possible to go off, as the effects of the Pill may continue for a while, says Pinkerton. However, even low-dose pills have high levels of hormones — 3 to 4 times higher than estrogen replacement therapy — so for smokers and women at an increased risk of blood clots, progesterone-only pills may be a better alternative. These are taken for 10 days before your period, so you're on fewer hormones for less time, lowering your risk of blood clots.
Intense hot flashes
Low-dose hormone therapy, or even super low-dose hormone therapy, like that of Menostar (an FDA-approved drug for preventing osteoporosis), may reduce frequency and intensity of hot flashes, says Santoro. For women at high risk of breast cancer, some doctors may prescribe other medications off-label — including clonidine (a blood pressure medication), venlafaxine (antidepressant), and gabapentin (a seizure medication), which have all been shown to lessen hot flashes.
Severe mood swings
Menopausal hormone therapy — with about 75% fewer hormones than low-dose birth control — may ease emotions by boosting neuro-transmitters that help regulate moods.

PART B.

Are there any supplements I need during perimenopause?
Yes, calcium and vitamin D to help prevent bone loss. Suggested levels for D are 800 to 1,000 IU daily; for calcium, 1,000 mg if you're perimenopausal, 1,200 mg if you're postmenopausal — that's because calcium is absorbed better with estrogen, so as estrogen depletes, you need more calcium. Some doctors may also recommend vitamin B12 to relieve premenstrual mood symptoms.
If I have a hysterectomy, will I go through menopause?
If both ovaries are removed, you go into an immediate "surgical" menopause, which can cause more severe symptoms. If one ovary is spared, you'll experience a typical peri/menopause, albeit about 2 years earlier than average.
Is there any way to postpone perimenopause?
No, but one sure way to prevent it from starting early: Quit smoking. A Norwegian study found that women who smoke are 59% more likely to have reached menopause before age 45; for the heaviest smokers, the risk of early menopause is nearly doubled.
How long should I try a therapy?
If you're trying herbs or other natural remedies, give it about 4 to 6 weeks. For hormones, you'll know within 2 weeks if they work, but it may take 6 to 8 weeks to get the full effects.
My mother began perimenopause at 42; will I?

There is a genetic link, so your menstrual life will likely track that of other female relatives.
What are bioidentical hormones?
They are medications that contain estrogen, progesterone, or other hormones that are chemically exact duplicates of ones our bodies produce. Some women prefer these so-called "natural" hormones, though there's no evidence that bioidenticals are better than standard hormone therapy. Some bioidenticals are made by drug companies and approved by the FDA (such as estradiol and progesterone); others are prepared at compounding pharmacies, where they are customized for each patient. These versions are not FDA approved, and they're the biggest topic of debate. Marketers claim compounded bioidenticals are safer than the commercial varieties and provide special benefits — but there's no science to support that, says Michelle Warren, MD, menopause expert at Columbia University Medical Center. In fact, some experts say custom recipes could pose more risk because individually mixed recipes have not been tested for purity and efficacy. Talk with your doctor to determine your best course of hormone treatment.


Real Women, Real Voices
"In this past year, I've experienced night sweats and lost my sexual desire, and I get irritable and sad in a way I never used to. But mostly, I feel unprepared: I had a baby only 4 years ago, so I figured if I was fertile at 40, I'd have plenty of time until I hit menopause. I'm too young for this. I just want to hit the pause button." —Debra, 45
"When I was 48, I went through a terrible depression for 2 years. I tried therapy and antidepressants, and nothing worked — I honestly thought I was going to be depressed the rest of my life. Then I developed anxiety, lost 20 pounds in a month, couldn't sleep, and was panicked about being able to take care of my daughter and myself. One of my older sisters had mentioned using an estrogen patch, so I went to see my doctor and put one on before even leaving her office. Within a couple of weeks, the anxiety and depression were lifted; my whole life changed. I don't like the idea of being on drugs, but if the next few years can be productive, fun, active, and happy, I'll take the hormones." —Donna, 53
"I can literally be in the middle of a conversation and suddenly have no idea what I was just saying. Now I carry a little handheld recorder in my purse so whenever I need to remember something, I tape it. I may be forgetful, but I discovered a new sense of clarity, of control. Before, I used to feel guarded about what I had to say, but today I have a real sense of completeness and confidence." —Christi, 50
"In my mother's generation, you didn't talk about menopause, but people are more open about it now. You don't have to be embarrassed or ashamed. I try to have a sense of humor about hot flashes, and frankly, I'm delighted not to get my period anymore."—Jane, 54

After doing research for this story, I feel much better about my wild emotions. Awareness is the most important step. I mark day 25 on my calendar, make note of it, and prepare for the mood swings. I can't stop perimenopause, but I can control how I respond to the symptoms, and that makes all the difference. With each passing month, I take deep breaths when I feel angry, sure that the moment will pass and confident that I will feel stronger and more capable when I come out on the other side."
#####

INVITATIE LA DIALOG PUBLIC

Invit intelectualii Romani ca sa citeasca si sa mediteze asupra discursului lui Marga.
Daca aveti sugestii, postati-le , va rog mai jos.


CABINET RECTOR






Ce va fi în trei ani?



Discursul inaugural rostit de Andrei Marga,
la primirea titlului de Doctor Honoris Causa
al Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia,
6 decembrie 2010




De la un proaspăt laureat al titlului de doctor honoris causa se aşteaptă nu numai să aducă mulţumiri, ci şi să formuleze un punct de vedere privind domeniile în care se simte stăpân. Am scris despre filosofia contemporană şi-mi vine mereu în minte întrebarea: ce mai rămâne din filosofia de acum cincizeci de ani în era globalizării? Am scris despre teologii majori ai secolului ultim şi mă întreb: de ce nu reuşesc intelectualii actuali să integreze neliniştile marilor teologi? Am scris despre argumentare şi-mi pun întrebarea: de ce se lasă contemporanii noştri persuadaţi de atât de multe argumente false şi argumentări rău construite? Mă întreb dacă proiectul european postbelic mai este bine înţeles după trei extinderi ale Uniunii Europene, dacă s-au preluat cu acurateţe, cel puţin în cultura de la noi, termenii precum democraţie sau laicitate, dacă nu cumva secularizarea are nevoie de corectură, dacă sensul vieţii nu a devenit, totuşi, confuz la oamenii de astăzi. Îmi pun multe alte întrebări de filosofie sau sociologie şi încerc răspunsuri proprii, pe datele vieţii actuale.
Dar nu interogaţiile mele sunt importante, ci ceea ce se întreabă cei cărora am onoarea să mă adresez. De aceea, în cuvântul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universităţi, aş pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar şi televiziune m-a întrebat zilele trecute: „ce va fi în următorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări, iar un universitar care îşi ia în serios îndatoririle este obligat să le dea.
Îmi amintesc, însă, în prealabil, două situaţii: prima s-a petrecut prin 1923, când distinsul rector al Universităţii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare în universitate a agronomilor spunând: „aceştia nu sunt încă de universitate!”. Putem comenta dacă renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv rămâne de reţinut: nu poţi fi universitar fără a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totuşi, o concepţie civică şi morală şi un angajament explicit pentru aceasta, pe lângă multe altele. A doua situaţie se petrece sub ochii noştri: dacă un universitar se desprinde din tăcerea adesea oportunistă şi, oricum, costisitoare de la noi şi formulează o opinie în chestiuni ale societăţii, diplomaţii de carton şi noii politruci, ce proliferează în regimul actual din România, pun imediat întrebarea aparent adâncă: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede că orice opinie este partinică şi, deci, pătată de subiectivitate, încât orice vorbitor în viaţa publică ar fi bine să fie cel mult un participant care ascultă.
Îmi asum deliberat răspunderea de a discuta pe faţă chestiuni de viaţă, cu argumente fireşte, chiar dacă risc, la rândul meu, să fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simplă: ţara, singura, de altfel, care a proclamat după 1989 „apolitismul” intelectualilor, România, o duce cel mai rău în Europa comunitară, iar pretinşii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandişti de sezon. Îmi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu înţelepciune – „prostia este păcat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toată energia: „creştinismul nu este apolitic”, încât, prin implicaţie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.
Vreau să răspund, aşadar, la întrebarea: „ce va fi în trei ani în România?” Iau în seamă deciziile care au dus la situaţia actuală, de la care trebuie, în orice caz, să plecăm, pe care vreau să le evoc succint. O fac la Alba Iulia, căci aici, în locul Marii Unirii şi al reangajării moderne a României, răspunderea analizei trebuie să fie mai mare. Ne amintim, fireşte, ce se scrie în însufleţitoarea Declaraţie de la 1 Decembrie 1918: „În domeniul vieţii publice, se va instaura un regim de guvernare democratică. Drept de vot universal, secret, egal, pe bază de sistem comunal, pentru toţi cetăţenii bărbaţi şi femei ce au împlinit vârsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presă, drept de întrunire şi de asociaţie. Libera manifestare a spiritului şi a răspândirii ideilor.”
Unde ne aflăm acum cu ţara noastră? Să amintim doar că Guvernul României din 2009-2010 a „reuşit” „performanţa” de a scădea cu 1/3 PIB-ul României, de a genera peste 600.000 de şomeri, de a mări datoria ţării la peste 90 de miliarde de Euro, de a tăia veniturile cetăţenilor cu 25-63% şi de a demotiva toate generaţiile. „Performanţa” este rară în Europa şi în lume şi nici o deviză n-a fost mai flagrant contrazisă, de faptele celor care au cultivat-o, pe cât este deviza „Să trăiţi bine!” lansată în 2004!
Autorităţile României nu au la această oră nici o proiecţie de viitor pentru ţară, nici un proiect major nu este în curs de realizare, populaţia tânjeşte să lucreze, dar unităţile se închid (după ce s-au închis peste 30.000 de unităţi în ultimii doi ani!). În 2008, „The Economist” scria că România va suferi datorită „incompetenţei” decidenţilor, iar Comisia Europeană arăta, în 2009, că România este vecină „incapacităţii administrative”. Recent, Banca Mondială acuza proiectul de buget 2010 că este făcut „după ureche”. În fapt, în 2009-2010 România a devenit univoc „lanterna roşie” a Uniunii Europene. Toate evaluările obiective, internaţionale (inclusiv temerea deunăzi exprimată la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative în privinţa actualei Românii.
Mai profund decât orice, România trăieşte, sub multe aspecte, cel mai grav declin instituţional de la alegerile din 1948 încoace. S-a intrat în Uniunea Europeană (începând cu decizia din decembrie 1999), în NATO (începând cu pregătirile din 1996), dar meritul nu aparţine nicidecum liderilor de astăzi: nici unul dintre aceştia nu a fost în stare să închidă vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo faptă remarcabilă. Alegerile prezidenţiale din 2009, probabil singulare în Europa actuală, au reluat „tradiţia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numărat voturile (după ce ministrul de interne a fost înlocuit brusc!), iar ambasadele României (începând cu cea de la Paris), au făcut executări de voturi cu viteză record pe continent! Apoi – tot ca premieră continentală – preşedintele (uzând de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucată din PSD şi o alta din PNL (împotriva votului nominal şi a votului cetăţenilor) şi şi-a creat partiduţe la purtător.
S-a ajuns astfel la „democraţia aritmetică” ce guvernează astăzi România, cu rezultatele amintite, şi, apoi, la o Curte Constituţională (prin deformarea, devenită regulă, a votului în Camera Deputaţilor). Preşedintele s-a instalat în fruntea unei ierarhii, numită pe drept „africană”, în lucrările de drept constituţional, îşi orientează fără orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupeţii din anii treizeci) şi dirijează cu rezultate mediocre o ţară deocamdată înmărmurită. Samuel Huntington vorbea de emergenţa unui „sistem pretorian”: România confirmă diagnoza: o preşedinţie ce destructurează instituţiile şi caută fără ezitare „uzurpări constituţionale” (precum slăbirea Parlamentului) şi „uzurpări legislative” (reducerea la tăcere a unor cetăţeni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.
România este astăzi pradă unei patologii politice, pe care oricât am fi de îngăduitori, este realist să o luăm în seamă. Prima patologie a politicii româneşti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se caută conflictualizarea celor care lucrează în sfera privată cu bugetarii, mai ieri au fost opuşi întreprinzătorilor salariaţii, acum câţiva ani, tinerii au fost mobilizaţi contra celor mai devreme născuţi şi aşa mai departe. Dă rezultate o astfel de politică? Se văd bine în jur rezultatele: stagnare în epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie şi relativă, a performanţelor şi, până la urmă, sărăcia.
De „guvernarea prin antagonizare” se leagă imediat alte patologii. Prima este „disfuncţia prezidenţialismului actual”: preşedinţia se interpretează pe sine ca o forţă în luptă deschisă (fie cu Parlamentul, fie cu opoziţia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) şi stimulează o „competiţie sălbatică (savage competition)”, în condiţiile unei politizări mai extinse decât oricând şi decât în orice altă societate. A doua este „fuga de răspundere a celor care decid”: aceştia aruncă vina nereuşitei pe orice („criza mondială”, „greaua moştenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supuşilor etc.), fără ca vreun moment să îşi asume vreo răspundere în generarea vizibilă a crizelor actuale.
A treia este „constituţie fără constituţionalism”: cei care conduc împing societatea într-o luptă în care nu se mai respectă nici măcar Constituţia, ei înşişi (cum s-a observat, de pildă, la formarea majorităţii guvernamentale alternative, în 2009) căutând să se sustragă controlului constituţional.
A patra este „conceperea instrumentalistă a legilor”: legile promovate spre Parlament de către decidenţi nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat în luptă.
A cincea este „dictatura majorităţii aritmetice”: ideea profundă a democraţiei dintotdeauna şi de pretutindeni – aceea după care s-ar putea ca un singur cetăţean să aibă dreptate în faţa ecrasantelor majorităţi aritmetice – a rămas străină actualilor lideri din România, iar deciziile se adoptă, mecanic, cu majorităţi aritmetice.
A şasea maladie, care încoronează oarecum panoplia nefericită a patologiilor politicii de astăzi din România, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclamă obsesiv dezideratul „guvernului tare”, în vreme ce orice ţară civilizată preferă „guvern competent”. În practică, la noi, se ajunge, astăzi, la compromisuri de neadmis pe seama adevărului şi performanţelor.
Nu această situaţie o voi descrie, însă, ci alta, care a făcut-o şi o face posibilă: este vorba de proasta înţelegere a democraţiei de către cei care conduc, care face ca democraţia să nu se mai deosebească îndeajuns de „consultarea maselor” din regimul de tristă amintire sau de „democraţia faptelor” a militanţilor extremismului de odinioară.
Este o neînţelegere care transformă democraţia într-o simplă unealtă de promovare a intereselor de „gaşcă” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, căruia un distins intelectual ieşean îi caută zadarnic echivalentul în latină!) şi de controlare a societăţii. Vreau să ilustrez ideea neînţelegerii democraţiei de către autorităţile actuale din România prin trei observaţii.
Prima se referă la confundarea legitimităţii cu legalitatea. Trec peste faptul că la guvernanţii de astăzi nu este vreun semn că înţeleg ce înseamnă legitimitate. Ei cred că, după un scrutin legislativ la care au participat 40% dintre alegători, iar partidul lor a obţinut în jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este în regulă. În fapt, spus fără ocolişuri, în România actuală, nu există legitimitate a deciziilor, chiar dacă, forţând „democraţia aritmetică”, se obţine o legalitate chinuită. Oriunde în lume, astfel de guvernanţi ar fi precauţi, dacă ar avea cultura legitimării.

Este straniu comportamentul „aleşilor”: ştiind bine că nu vor mai fi aleşi a doua oară, cinismul întrece orice limită înregistrată în democraţiile europene. Peste noapte, unii devin „independenţi” (ceea ce este, în fond, ilegal, oricând aceştia putând fi acţionaţi în justiţie de către cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) şi relativizează, oportunist, toate opiniile lor anterioare. Alţii spun în privat ceea ce cred cu adevărat despre guvernanţi, pentru ca în declaraţii publice să îşi umfle pieptul, ca eroici apărători ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, în numele „mandatului imperativ” al partidului, care îi târâie în soluţii proaste.
Guvernanţii actuali din România nu înţeleg că democraţia nu se lasă redusă la numărarea voturilor şi la stabilirea celui care are un vot în plus. „Democraţia aritmetică” şi „dictatura majorităţii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratică a lumii civilizate, iar un democrat onest ştie că un consens cât mai larg, mai ales atunci când aritmetica este subţire (câteva voturi în Parlament în plus) sau discutabilă (în definitiv, ce ar fi fost dacă la alegerile prezidenţiale din 2009 numărarea voturilor ar fi fost alta? sau dacă se lua în seamă victoria în ţară a candidatului rival?) este soluţia înţeleaptă.
Carpaticii democraţi de mucava nu înţeleg – se vede prea bine – ce înseamnă democraţia. Până la urmă, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (după cum arată şi remarca unuia: „nu se obţin banii de la Bruxelles, căci se lucrează cu români!” sau invitaţia recentă a preşedintelui la „a folosi libertatea câştigată pentru a părăsi ţara”).
Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor. Precum odinioară Ceauşescu, puterea apelează la persoane de calitate îndoielnică, încât, pe de-o parte, să nu fie vreun pericol de concurenţă din partea acestora şi, pe de altă parte, să se poată oricând arunca vina pe cineva. La rândul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenţă şi onestitate: cei pe care îi numesc sunt, deopotrivă, mai curând incompetenţi, docili, agresivi, cu destule pete la activ. O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane competente şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos. Cu un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean.
Peste toate, însă, din păcate, sărăcia inundă cu repeziciune, din nou, România – fapt care ar trebui să îi pună cel puţin pe gânduri pe propagandiştii politicii din zilele noastre.

Efectele sunt multiple: neputinţa capitalizării, scurgerea rapidă de resurse şi pierderea prestigiului internaţional. Bucureştiul este vizitat rar, din complezenţă, reprezentanţii români contează doar formal (dacă nu cumva sunt ignoraţi sau aţipesc la reuniuni, cum se poate observa în tot mai multe filmări), adesea ei nu înţeleg problemele puse în discuţie, singurele instituţii internaţionale (precum CEPES), care mai existau la Bucureşti, au fost desfiinţate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene şi susţinerea SUA.
La aceste premise lăuntrice României actuale, sunt de adăugat, pentru a putea răspunde la întrebarea „ce va fi în trei ani?”, premise contextuale. Le enumăr cât mai succint.
A. Competiţia internaţională stimulată de globalizare şi de criza declanşată în 2008 se va intensifica. Centrul economic al lumii se mută în Asia de Sud-Est.
B. SUA rămâne principalul actor al lumii, dar China se ridică la rangul celei de a doua supraputeri (fals zic eu, vezi video cu ZHENG).
C. Rusia revine printre forţele hotărâtoare, iar alianţa Franţa, Germania, Rusia va avea un cuvânt mai greu de spus. Societăţile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde şi promiţătoare.
###
Ce va fi România în următorii trei ani depinde de ceea ce ea face acum, în condiţiile date de premisele amintite. Nu se poate răspunde concret la întrebarea „ce este de făcut?” fără a lămuri în prealabil „cine poate face?”. Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativă, îmbrăţişarea modelului african, selectarea mediocrilor în roluri publice etc.) actuala putere – preşedinte, guvern, aparat – nu va scoate România din cea mai gravă criză a istoriei ei moderne.
Dacă se va încerca prelungirea acestei puteri malefice– ceea ce este de aşteptat să se forţeze – situaţia românilor se va înrăutăţi, fie şi în termeni doar relativi.
Eroarea politicii actuale este de direcţie – înainte de a fi de alte naturi, şi ele importante. Atunci când la începutul anului 2009, s-a configurat dezechilibrul bugetar, în loc să se consulte specialişti reali şi să se caute o direcţie de dezvoltare pentru România, s-a apucat direcţia comprimării activităţilor ?– care a fost şi este oriunde în lume contraproductivă. Spus mai simplu: abordarea oficială din România, a crizei financiare şi economice începută în 2008, este eronată! Nu s-a lămurit nici un moment provenienţa crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate în prealabil? cine le-a luat? a cui este răspunderea?) şi se izolează, în abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici şi de mişcările din societate. Izolările acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic dacă nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru că ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru că cetăţenii sunt afectaţi şi-şi exprimă nemulţumirea. Ele nu dau rezultate deoarece sunt greşite tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este împrejurarea că nici o ţară nu practică astfel de „soluţii”. (ba da, Venezuela)! Hugo chavez!

România s-a umplut între timp de mistificări, care împiedică înainte de orice discutarea onestă a situaţiei. Se decretează de sus că numai cu o persoană anume „România va traversa deşertul”. Că nimeni nu are proiecte alternative. Că de vină este „criza mondială”. Că am fi după două decenii de erori. Şi altele. Ca şi în anii optzeci, înainte de înlocuirea lui Ceauşescu, este de procedat astăzi la demistificări şi la aducerea pe agenda publică a veritabilelor probleme ale ţării.
Situaţia ţării este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), încât la întrebarea „câţi ani vor trebui reparaţiei celor stricate în 2009-2010?” economişti de bună calificare spun aproape automat opt-zece ani.
(DOUAZECI, in Romaia, zice Olga)

Este adevărat că Paul Krugman argumenta nu de mult că şi criza din 1929 s-a încheiat abia în 1945! Eu cred că schimbarea politică neîntârziată din România ar pune ţara în mişcare în trei-şase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetăţeni pricepuţi şi devotaţi. În puţini ani, România nu numai că ar înlătura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra între ţările respectate ale lumii.
Nu vreau să proiectăm utopii sau să ne lăsăm în seama reveriilor. Dar nici nu este cazul să se cedeze actualelor direcţii şi persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica şi de a acţiona energic, ca altădată la Alba Iulia. Pun în joc, fie şi numai numindu-le aici, şapte concepte ale schimbării: „stat ca păzitor al ordinii”, „democraţie ca formă de viaţă”, „nouă industrializare”, „consolidare a pieţei interne’, „independenţa justiţiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstrucţia democratică a statului” şi lansarea dialogului în societate.
Deunăzi, la Toruń şi Roma m-a întâmpinat aceeaşi întrebare: ce aţi face în România, ce deviză aţi recomanda? Am răspuns fără ezitare cu o formulă biblică deja folosită cu succes de multe ori în istorie: „Nu vă fie frică!” Am adăugat, însă, o formulă cu aceeaşi origine: „Să trăim în adevăr!”. Curajul şi adevărul ar fi timpul să redevină virtuţi carpatice! Dar se cuvine să fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuţi fără acţiunea conştientă şi responsabilă a intelectualităţii.
Ce va fi peste trei ani? Să răspund la întrebarea cu care am început. Dacă se continuă ceea ce este acum, atunci vom avea o ţară lovită de sărăcie, la coada Europei, în care unii se vor bucura că au ceva mai mult decât alţii. Dar toţi vor suferi, fizic şi nefizic, sub o cohortă de trupeţi care vor avea o victorie poate ceva mai puţin stingherită decât a fraţilor de spirit, adoptaţi incult şi, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel. (wau…tare de tot!!!n.b.)

Îmi amintesc că în dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prăbuşirii democraţiei în ţara sa Thomas Mann a atras atenţia asupra venirii la conducerea ţării a categoriei celor mai necalificaţi şi mai corupţi. În intervenţia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier trăgea astfel bilanţul: „În Germania acum doisprezece ani, ultimii şi cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere şi au determinat faţa ţării”. (am vazut picturile lui Hitler!)

Bilanţul era trist, catastrofa Germaniei se produsese. La noi trebuie, oare, aşteptată prăbuşirea mai departe, fie ea şi paşnică?
Dacă curajul şi pasiunea adevărului vor prevala, dacă intelectualii acestei ţări îşi vor spune cuvântul, atunci va fi altfel. Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trăsăturile menţionate, mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai căror cei mai privilegiaţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principi¬ile, în schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat în România în grad proeminent”. Exista si azi. Iar acestea le scria un foarte mare filo-român, în cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945). Citez, în continuare: „Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă. Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene. Nici un progres nu va fi făcut până când nu se abandonează aceste metehne iar o nouă abordare va fi pregătită să-i ia locul. Perioada tranziţiei va fi lungă şi dureroasă. Dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi probabil cel mai talentat în Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă ”.(Care O FI PRIMUL POPOR?, ma intreb).
Nu ar fi cazul ca intelectualii să se decidă şi să încheie astăzi, în sfârşit, acea tranziţie lungă şi dureroasă?

###
--------------------------------------------


PARTEA a doua:

UN VIDEO cu ciinii din Holmby park.

http://olgalazinandrei.blogspot.com/2011/04/jose-and-youtube-video-with-hudson-dog.html

INVITATIE LA DIALOG PUBLIC

Invit intelectualii Romani ca sa citeasca si sa mediteze asupra discursului lui Marga.
Daca aveti sugestii, postati-le , va rog mai jos.


CABINET RECTOR






Ce va fi în trei ani?



Discursul inaugural rostit de Andrei Marga,
la primirea titlului de Doctor Honoris Causa
al Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia,
6 decembrie 2010




De la un proaspăt laureat al titlului de doctor honoris causa se aşteaptă nu numai să aducă mulţumiri, ci şi să formuleze un punct de vedere privind domeniile în care se simte stăpân. Am scris despre filosofia contemporană şi-mi vine mereu în minte întrebarea: ce mai rămâne din filosofia de acum cincizeci de ani în era globalizării? Am scris despre teologii majori ai secolului ultim şi mă întreb: de ce nu reuşesc intelectualii actuali să integreze neliniştile marilor teologi? Am scris despre argumentare şi-mi pun întrebarea: de ce se lasă contemporanii noştri persuadaţi de atât de multe argumente false şi argumentări rău construite? Mă întreb dacă proiectul european postbelic mai este bine înţeles după trei extinderi ale Uniunii Europene, dacă s-au preluat cu acurateţe, cel puţin în cultura de la noi, termenii precum democraţie sau laicitate, dacă nu cumva secularizarea are nevoie de corectură, dacă sensul vieţii nu a devenit, totuşi, confuz la oamenii de astăzi. Îmi pun multe alte întrebări de filosofie sau sociologie şi încerc răspunsuri proprii, pe datele vieţii actuale.
Dar nu interogaţiile mele sunt importante, ci ceea ce se întreabă cei cărora am onoarea să mă adresez. De aceea, în cuvântul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universităţi, aş pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar şi televiziune m-a întrebat zilele trecute: „ce va fi în următorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări, iar un universitar care îşi ia în serios îndatoririle este obligat să le dea.
Îmi amintesc, însă, în prealabil, două situaţii: prima s-a petrecut prin 1923, când distinsul rector al Universităţii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare în universitate a agronomilor spunând: „aceştia nu sunt încă de universitate!”. Putem comenta dacă renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv rămâne de reţinut: nu poţi fi universitar fără a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totuşi, o concepţie civică şi morală şi un angajament explicit pentru aceasta, pe lângă multe altele. A doua situaţie se petrece sub ochii noştri: dacă un universitar se desprinde din tăcerea adesea oportunistă şi, oricum, costisitoare de la noi şi formulează o opinie în chestiuni ale societăţii, diplomaţii de carton şi noii politruci, ce proliferează în regimul actual din România, pun imediat întrebarea aparent adâncă: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede că orice opinie este partinică şi, deci, pătată de subiectivitate, încât orice vorbitor în viaţa publică ar fi bine să fie cel mult un participant care ascultă.
Îmi asum deliberat răspunderea de a discuta pe faţă chestiuni de viaţă, cu argumente fireşte, chiar dacă risc, la rândul meu, să fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simplă: ţara, singura, de altfel, care a proclamat după 1989 „apolitismul” intelectualilor, România, o duce cel mai rău în Europa comunitară, iar pretinşii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandişti de sezon. Îmi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu înţelepciune – „prostia este păcat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toată energia: „creştinismul nu este apolitic”, încât, prin implicaţie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.
Vreau să răspund, aşadar, la întrebarea: „ce va fi în trei ani în România?” Iau în seamă deciziile care au dus la situaţia actuală, de la care trebuie, în orice caz, să plecăm, pe care vreau să le evoc succint. O fac la Alba Iulia, căci aici, în locul Marii Unirii şi al reangajării moderne a României, răspunderea analizei trebuie să fie mai mare. Ne amintim, fireşte, ce se scrie în însufleţitoarea Declaraţie de la 1 Decembrie 1918: „În domeniul vieţii publice, se va instaura un regim de guvernare democratică. Drept de vot universal, secret, egal, pe bază de sistem comunal, pentru toţi cetăţenii bărbaţi şi femei ce au împlinit vârsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presă, drept de întrunire şi de asociaţie. Libera manifestare a spiritului şi a răspândirii ideilor.”
Unde ne aflăm acum cu ţara noastră? Să amintim doar că Guvernul României din 2009-2010 a „reuşit” „performanţa” de a scădea cu 1/3 PIB-ul României, de a genera peste 600.000 de şomeri, de a mări datoria ţării la peste 90 de miliarde de Euro, de a tăia veniturile cetăţenilor cu 25-63% şi de a demotiva toate generaţiile. „Performanţa” este rară în Europa şi în lume şi nici o deviză n-a fost mai flagrant contrazisă, de faptele celor care au cultivat-o, pe cât este deviza „Să trăiţi bine!” lansată în 2004!
Autorităţile României nu au la această oră nici o proiecţie de viitor pentru ţară, nici un proiect major nu este în curs de realizare, populaţia tânjeşte să lucreze, dar unităţile se închid (după ce s-au închis peste 30.000 de unităţi în ultimii doi ani!). În 2008, „The Economist” scria că România va suferi datorită „incompetenţei” decidenţilor, iar Comisia Europeană arăta, în 2009, că România este vecină „incapacităţii administrative”. Recent, Banca Mondială acuza proiectul de buget 2010 că este făcut „după ureche”. În fapt, în 2009-2010 România a devenit univoc „lanterna roşie” a Uniunii Europene. Toate evaluările obiective, internaţionale (inclusiv temerea deunăzi exprimată la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative în privinţa actualei Românii.
Mai profund decât orice, România trăieşte, sub multe aspecte, cel mai grav declin instituţional de la alegerile din 1948 încoace. S-a intrat în Uniunea Europeană (începând cu decizia din decembrie 1999), în NATO (începând cu pregătirile din 1996), dar meritul nu aparţine nicidecum liderilor de astăzi: nici unul dintre aceştia nu a fost în stare să închidă vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo faptă remarcabilă. Alegerile prezidenţiale din 2009, probabil singulare în Europa actuală, au reluat „tradiţia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numărat voturile (după ce ministrul de interne a fost înlocuit brusc!), iar ambasadele României (începând cu cea de la Paris), au făcut executări de voturi cu viteză record pe continent! Apoi – tot ca premieră continentală – preşedintele (uzând de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucată din PSD şi o alta din PNL (împotriva votului nominal şi a votului cetăţenilor) şi şi-a creat partiduţe la purtător.
S-a ajuns astfel la „democraţia aritmetică” ce guvernează astăzi România, cu rezultatele amintite, şi, apoi, la o Curte Constituţională (prin deformarea, devenită regulă, a votului în Camera Deputaţilor). Preşedintele s-a instalat în fruntea unei ierarhii, numită pe drept „africană”, în lucrările de drept constituţional, îşi orientează fără orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupeţii din anii treizeci) şi dirijează cu rezultate mediocre o ţară deocamdată înmărmurită. Samuel Huntington vorbea de emergenţa unui „sistem pretorian”: România confirmă diagnoza: o preşedinţie ce destructurează instituţiile şi caută fără ezitare „uzurpări constituţionale” (precum slăbirea Parlamentului) şi „uzurpări legislative” (reducerea la tăcere a unor cetăţeni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.
România este astăzi pradă unei patologii politice, pe care oricât am fi de îngăduitori, este realist să o luăm în seamă. Prima patologie a politicii româneşti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se caută conflictualizarea celor care lucrează în sfera privată cu bugetarii, mai ieri au fost opuşi întreprinzătorilor salariaţii, acum câţiva ani, tinerii au fost mobilizaţi contra celor mai devreme născuţi şi aşa mai departe. Dă rezultate o astfel de politică? Se văd bine în jur rezultatele: stagnare în epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie şi relativă, a performanţelor şi, până la urmă, sărăcia.
De „guvernarea prin antagonizare” se leagă imediat alte patologii. Prima este „disfuncţia prezidenţialismului actual”: preşedinţia se interpretează pe sine ca o forţă în luptă deschisă (fie cu Parlamentul, fie cu opoziţia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) şi stimulează o „competiţie sălbatică (savage competition)”, în condiţiile unei politizări mai extinse decât oricând şi decât în orice altă societate. A doua este „fuga de răspundere a celor care decid”: aceştia aruncă vina nereuşitei pe orice („criza mondială”, „greaua moştenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supuşilor etc.), fără ca vreun moment să îşi asume vreo răspundere în generarea vizibilă a crizelor actuale.
A treia este „constituţie fără constituţionalism”: cei care conduc împing societatea într-o luptă în care nu se mai respectă nici măcar Constituţia, ei înşişi (cum s-a observat, de pildă, la formarea majorităţii guvernamentale alternative, în 2009) căutând să se sustragă controlului constituţional.
A patra este „conceperea instrumentalistă a legilor”: legile promovate spre Parlament de către decidenţi nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat în luptă.
A cincea este „dictatura majorităţii aritmetice”: ideea profundă a democraţiei dintotdeauna şi de pretutindeni – aceea după care s-ar putea ca un singur cetăţean să aibă dreptate în faţa ecrasantelor majorităţi aritmetice – a rămas străină actualilor lideri din România, iar deciziile se adoptă, mecanic, cu majorităţi aritmetice.
A şasea maladie, care încoronează oarecum panoplia nefericită a patologiilor politicii de astăzi din România, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclamă obsesiv dezideratul „guvernului tare”, în vreme ce orice ţară civilizată preferă „guvern competent”. În practică, la noi, se ajunge, astăzi, la compromisuri de neadmis pe seama adevărului şi performanţelor.
Nu această situaţie o voi descrie, însă, ci alta, care a făcut-o şi o face posibilă: este vorba de proasta înţelegere a democraţiei de către cei care conduc, care face ca democraţia să nu se mai deosebească îndeajuns de „consultarea maselor” din regimul de tristă amintire sau de „democraţia faptelor” a militanţilor extremismului de odinioară.
Este o neînţelegere care transformă democraţia într-o simplă unealtă de promovare a intereselor de „gaşcă” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, căruia un distins intelectual ieşean îi caută zadarnic echivalentul în latină!) şi de controlare a societăţii. Vreau să ilustrez ideea neînţelegerii democraţiei de către autorităţile actuale din România prin trei observaţii.
Prima se referă la confundarea legitimităţii cu legalitatea. Trec peste faptul că la guvernanţii de astăzi nu este vreun semn că înţeleg ce înseamnă legitimitate. Ei cred că, după un scrutin legislativ la care au participat 40% dintre alegători, iar partidul lor a obţinut în jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este în regulă. În fapt, spus fără ocolişuri, în România actuală, nu există legitimitate a deciziilor, chiar dacă, forţând „democraţia aritmetică”, se obţine o legalitate chinuită. Oriunde în lume, astfel de guvernanţi ar fi precauţi, dacă ar avea cultura legitimării.

Este straniu comportamentul „aleşilor”: ştiind bine că nu vor mai fi aleşi a doua oară, cinismul întrece orice limită înregistrată în democraţiile europene. Peste noapte, unii devin „independenţi” (ceea ce este, în fond, ilegal, oricând aceştia putând fi acţionaţi în justiţie de către cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) şi relativizează, oportunist, toate opiniile lor anterioare. Alţii spun în privat ceea ce cred cu adevărat despre guvernanţi, pentru ca în declaraţii publice să îşi umfle pieptul, ca eroici apărători ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, în numele „mandatului imperativ” al partidului, care îi târâie în soluţii proaste.
Guvernanţii actuali din România nu înţeleg că democraţia nu se lasă redusă la numărarea voturilor şi la stabilirea celui care are un vot în plus. „Democraţia aritmetică” şi „dictatura majorităţii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratică a lumii civilizate, iar un democrat onest ştie că un consens cât mai larg, mai ales atunci când aritmetica este subţire (câteva voturi în Parlament în plus) sau discutabilă (în definitiv, ce ar fi fost dacă la alegerile prezidenţiale din 2009 numărarea voturilor ar fi fost alta? sau dacă se lua în seamă victoria în ţară a candidatului rival?) este soluţia înţeleaptă.
Carpaticii democraţi de mucava nu înţeleg – se vede prea bine – ce înseamnă democraţia. Până la urmă, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (după cum arată şi remarca unuia: „nu se obţin banii de la Bruxelles, căci se lucrează cu români!” sau invitaţia recentă a preşedintelui la „a folosi libertatea câştigată pentru a părăsi ţara”).
Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor. Precum odinioară Ceauşescu, puterea apelează la persoane de calitate îndoielnică, încât, pe de-o parte, să nu fie vreun pericol de concurenţă din partea acestora şi, pe de altă parte, să se poată oricând arunca vina pe cineva. La rândul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenţă şi onestitate: cei pe care îi numesc sunt, deopotrivă, mai curând incompetenţi, docili, agresivi, cu destule pete la activ. O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane competente şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos. Cu un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean.
Peste toate, însă, din păcate, sărăcia inundă cu repeziciune, din nou, România – fapt care ar trebui să îi pună cel puţin pe gânduri pe propagandiştii politicii din zilele noastre.

Efectele sunt multiple: neputinţa capitalizării, scurgerea rapidă de resurse şi pierderea prestigiului internaţional. Bucureştiul este vizitat rar, din complezenţă, reprezentanţii români contează doar formal (dacă nu cumva sunt ignoraţi sau aţipesc la reuniuni, cum se poate observa în tot mai multe filmări), adesea ei nu înţeleg problemele puse în discuţie, singurele instituţii internaţionale (precum CEPES), care mai existau la Bucureşti, au fost desfiinţate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene şi susţinerea SUA.
La aceste premise lăuntrice României actuale, sunt de adăugat, pentru a putea răspunde la întrebarea „ce va fi în trei ani?”, premise contextuale. Le enumăr cât mai succint.
A. Competiţia internaţională stimulată de globalizare şi de criza declanşată în 2008 se va intensifica. Centrul economic al lumii se mută în Asia de Sud-Est.
B. SUA rămâne principalul actor al lumii, dar China se ridică la rangul celei de a doua supraputeri (fals zic eu, vezi video cu ZHENG).
C. Rusia revine printre forţele hotărâtoare, iar alianţa Franţa, Germania, Rusia va avea un cuvânt mai greu de spus. Societăţile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde şi promiţătoare.
###
Ce va fi România în următorii trei ani depinde de ceea ce ea face acum, în condiţiile date de premisele amintite. Nu se poate răspunde concret la întrebarea „ce este de făcut?” fără a lămuri în prealabil „cine poate face?”. Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativă, îmbrăţişarea modelului african, selectarea mediocrilor în roluri publice etc.) actuala putere – preşedinte, guvern, aparat – nu va scoate România din cea mai gravă criză a istoriei ei moderne.
Dacă se va încerca prelungirea acestei puteri malefice– ceea ce este de aşteptat să se forţeze – situaţia românilor se va înrăutăţi, fie şi în termeni doar relativi.
Eroarea politicii actuale este de direcţie – înainte de a fi de alte naturi, şi ele importante. Atunci când la începutul anului 2009, s-a configurat dezechilibrul bugetar, în loc să se consulte specialişti reali şi să se caute o direcţie de dezvoltare pentru România, s-a apucat direcţia comprimării activităţilor ?– care a fost şi este oriunde în lume contraproductivă. Spus mai simplu: abordarea oficială din România, a crizei financiare şi economice începută în 2008, este eronată! Nu s-a lămurit nici un moment provenienţa crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate în prealabil? cine le-a luat? a cui este răspunderea?) şi se izolează, în abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici şi de mişcările din societate. Izolările acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic dacă nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru că ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru că cetăţenii sunt afectaţi şi-şi exprimă nemulţumirea. Ele nu dau rezultate deoarece sunt greşite tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este împrejurarea că nici o ţară nu practică astfel de „soluţii”. (ba da, Venezuela)! Hugo chavez!

România s-a umplut între timp de mistificări, care împiedică înainte de orice discutarea onestă a situaţiei. Se decretează de sus că numai cu o persoană anume „România va traversa deşertul”. Că nimeni nu are proiecte alternative. Că de vină este „criza mondială”. Că am fi după două decenii de erori. Şi altele. Ca şi în anii optzeci, înainte de înlocuirea lui Ceauşescu, este de procedat astăzi la demistificări şi la aducerea pe agenda publică a veritabilelor probleme ale ţării.
Situaţia ţării este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), încât la întrebarea „câţi ani vor trebui reparaţiei celor stricate în 2009-2010?” economişti de bună calificare spun aproape automat opt-zece ani.
(DOUAZECI, in Romaia, zice Olga)

Este adevărat că Paul Krugman argumenta nu de mult că şi criza din 1929 s-a încheiat abia în 1945! Eu cred că schimbarea politică neîntârziată din România ar pune ţara în mişcare în trei-şase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetăţeni pricepuţi şi devotaţi. În puţini ani, România nu numai că ar înlătura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra între ţările respectate ale lumii.
Nu vreau să proiectăm utopii sau să ne lăsăm în seama reveriilor. Dar nici nu este cazul să se cedeze actualelor direcţii şi persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica şi de a acţiona energic, ca altădată la Alba Iulia. Pun în joc, fie şi numai numindu-le aici, şapte concepte ale schimbării: „stat ca păzitor al ordinii”, „democraţie ca formă de viaţă”, „nouă industrializare”, „consolidare a pieţei interne’, „independenţa justiţiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstrucţia democratică a statului” şi lansarea dialogului în societate.
Deunăzi, la Toruń şi Roma m-a întâmpinat aceeaşi întrebare: ce aţi face în România, ce deviză aţi recomanda? Am răspuns fără ezitare cu o formulă biblică deja folosită cu succes de multe ori în istorie: „Nu vă fie frică!” Am adăugat, însă, o formulă cu aceeaşi origine: „Să trăim în adevăr!”. Curajul şi adevărul ar fi timpul să redevină virtuţi carpatice! Dar se cuvine să fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuţi fără acţiunea conştientă şi responsabilă a intelectualităţii.
Ce va fi peste trei ani? Să răspund la întrebarea cu care am început. Dacă se continuă ceea ce este acum, atunci vom avea o ţară lovită de sărăcie, la coada Europei, în care unii se vor bucura că au ceva mai mult decât alţii. Dar toţi vor suferi, fizic şi nefizic, sub o cohortă de trupeţi care vor avea o victorie poate ceva mai puţin stingherită decât a fraţilor de spirit, adoptaţi incult şi, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel. (wau…tare de tot!!!n.b.)

Îmi amintesc că în dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prăbuşirii democraţiei în ţara sa Thomas Mann a atras atenţia asupra venirii la conducerea ţării a categoriei celor mai necalificaţi şi mai corupţi. În intervenţia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier trăgea astfel bilanţul: „În Germania acum doisprezece ani, ultimii şi cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere şi au determinat faţa ţării”. (am vazut picturile lui Hitler!)

Bilanţul era trist, catastrofa Germaniei se produsese. La noi trebuie, oare, aşteptată prăbuşirea mai departe, fie ea şi paşnică?
Dacă curajul şi pasiunea adevărului vor prevala, dacă intelectualii acestei ţări îşi vor spune cuvântul, atunci va fi altfel. Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trăsăturile menţionate, mizeria ţăranilor, brutalitatea birocratică, educaţia falsă şi o clasă privilegiată căreia îi lipseşte orice simţ al responsabilităţii sociale, ai căror cei mai privilegiaţi membri au fost gata să-şi trădeze de la o zi la alta principi¬ile, în schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat în România în grad proeminent”. Exista si azi. Iar acestea le scria un foarte mare filo-român, în cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945). Citez, în continuare: „Democraţia nu poate înflori în astfel de atmosferă. Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părţi ale Europei răsăritene. Nici un progres nu va fi făcut până când nu se abandonează aceste metehne iar o nouă abordare va fi pregătită să-i ia locul. Perioada tranziţiei va fi lungă şi dureroasă. Dar atunci când va fi încheiată, marile energii şi calităţi ale poporului român, al doilea ca efectiv şi probabil cel mai talentat în Europa răsăriteană, îi va asigura acea poziţie onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă ”.(Care O FI PRIMUL POPOR?, ma intreb).
Nu ar fi cazul ca intelectualii să se decidă şi să încheie astăzi, în sfârşit, acea tranziţie lungă şi dureroasă?


--------------------------------------------

PARTEA a doua:

UN VIDEO cu ciinii din Holmby park.

http://olgalazinandrei.blogspot.com/2011/04/jose-and-youtube-video-with-hudson-dog.html

Thunder & Cat's amazingly cute encounter with dolphins becomes Internet sensation

I love these animals: sooo sweet! Watch the video:http://www.grindtv.com/outdoor/blog/26011/cats+amazingly+cute+encounter+with+dolphins+becomes+internet+sensation/



Cat's amazingly cute encounter with dolphins becomes Internet sensation

Wednesday, April 13, 2011

Tuesday, April 12, 2011

Google Calendar

My Calendar: Google Calendar


My Albums on:
https://picasaweb.google.com/113144806527832738626/20110412?authkey=Gv1sRgCOXC3LPRmqS89wE#5594628540638073250
Copyright Olga Lazin 2011

PROFMEX promotes protection for the Indigenous Tarahumara Indians In Mexico

 
Posted by Picasa

Olga Lazin

Olga Lazin

Dashboard ‹ Global Dashboard — WordPress

My Alternate Blog:

http://olgaandrei.wordpress.com/2011/04/05/north-american-free-trade-agreement-and-the-european-union-compared/
Dashboard ‹ Global Dashboard — WordPress

Monday, April 11, 2011

At Playa del Carmen

Olga & Jim:

Video With Alexandra


George Soros: Robber Barron or Philanthropist


By Olga Lazin
Smashbook edition









Copyright Olga Lazin 2011


Second book: NAFTA and The European Union Compared

http://www.smashwords.com/books/view/50610


Copyright Olga Lazin 2011
Generating Coupon Code for NAFTA and The European Union Compared:
Your coupon code is ET28H (not case sensitive).

Olga's video:




My Blog

Sunday, April 10, 2011

Dr Lazin's Links

My Links:


Sincerely, Olga http://www.olgalazin.net
http://www.facebook.com/photo.php?pid=52825478&id=2538457

http://olgalazinandrei.blogspot.com/2010/03/barak-obama-is-george-soros-whimp.html


Follow me on: http://twitter.com/olgamlazin



http://olgalazin.multiply.com/journal/item/73/My_Megacity_Capital_of_entertainment_Greater_Los_Angeles

Create a book:
http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Special:Book&bookcmd=book_creator&referer=Western+Digital+My+Book
http://www.scribd.com/doc/24547404/TRIPtoMazatlanLaPlaya


http://www.facebook.com/album.php?aid=2619647&id=2538457&l=fc27d8650f


http://drlazin.wordpress.com/2010/01/30/greater-los-angeles-history-by-olga-m-andrei-redistricting-l-a/

http://www.olgalazin.net/Civic%20Activism%20for%20Westwood%20NC%20Formation.html


http://www.amazon.com/gp/pdp/profile/A1Q9XH1LQ2GJLM

P.S. Here is a complimentary copy of my 2007 book:
http://www.profmex.org/mexicoandtheworld/volume12/Olgabook/La_globalizacion_se_descentraliza.pdf


http://www.slideshare.net/share/blogspot/1546699

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/65/teaching_Portofolio_Mostra

http://calstatela.academia.edu/DROLGALAZIN/Keywords

http://www.olgalazin.net/cv.html

http://drlazin.wordpress.com/2010/01/18/romania-and-mexico-compared/

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/63/Reproductive_Justice_Abortion_in_Mexico

http://drolgalazin.blogactiv.eu/2009/12/26/biography/

http://www.olgalazin.net/services.html

http://www.plaxo.com/directory/profile/30064924638/cadd5e81/Olga/Lazin

http://drlazin.wordpress.com/files/2009/12/historicranchosanpedro.ppt



http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/mysoginistic-man-at-radio-sexual.html

http://ro.netlog.com/drlazin/blog/blogid=992750

http://picasaweb.google.com/olazin310/OlgaLazinSDecemberAlbum?feat=directlink


http://drolgalazin.blogactiv.eu/wp-login.php
Dezinformatia din sighetonline;

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/51/Alianta_neagra_Barlea-Todea-Dani_godja




Acuzatie directa Lia:
http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/lias-advice.html

My BLOG;
http://www.slideshare.net/share/blogspot/674136
or:
http://www.scribd.com/doc/25354522

http://www.thepetitionsite.com/1/devolve-power-to-sighet-romania

http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6041:descentralizarea-administrativa-politica-si-fiscala-a-sighetului-&catid=44:comunitate&Itemid=63

http://calstatela.academia.edu/DROLGALAZIN/Papers/new

http://www.linkedin.com/in/drolgalazin
-

http://ro.netlog.com/drlazin

On Black Sea Union Economic; http://www.scribd.com/doc/25886886

Stimate colege,
Stimati colegi,

Acuzatie directa Lia:
http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/lias-advice.html

http://www.olgalazin.net/Barriers%20to%20Reproductive%20Health%20in%20Post-Communist%20Romania.html


My BLOG;
http://www.slideshare.net/share/blogspot/674136
or:
http://www.scribd.com/doc/25354522

cool5pen@upload.slideshare.net

http://iupjournals.org/jwh/jwh10-4.html

sendit:

Here is the link for your file, which will be available for 7 Days or 100 downloads.
https://www.yousendit.com/download/S1VCeVdqVEhCSnJIRGc9PQ

http://www.womenstake.org/2010/01/secretary-solis-on-the-ledbetter-act-anniversary.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Womenstake+%28Womenstake%29


http://www.facebook.com/group.php?gid=14838873445

where i live;
http://olgalazin.multiply.com/journal/item/73/My_Megacity_Capital_of_entertainment_Greater_Los_Angeles

--
Dr Olga on Hi5 to post

http://www.hi5.com/friend/profile/addScrapbookEntry.do
---

http://www.scribd.com/doc/27100599/MAREANEAGRAglobaldrlazinelmarnegro-2?secret_password=&emid=8662498




http://www.facebook.com/photo.php?pid=52491777&id=2538457#!/photo.php?pid=52487592&id=2538457&fbid=950702821786


My book 4 free here:
http://www.profmex.org/e-publications.html
UCLA Visiting Scholar
PROFMEX Director of World Programs

http://www.olgalazin.net

http://www.facebook.com/album.php?aid=2630096&id=2538457&l=d98ac47c7a

Pulse aquí para acceder:

http://www.profmex.org/mexicoandtheworld/volume12/Olgabook/La_globalizacion_%20se_descentraliza.pdf

 
http://www.olgalazin.net/Barriers%20to%20Reproductive%20Health%20in%20Post-Communist%20Romania.html

http://drlazin.wordpress.com/2010/01/25/norman-e-borlaug/

http://www.scribd.com/doc/24547404/TRIPtoMazatlanLaPlaya


http://www.facebook.com/album.php?aid=2619647&id=2538457&l=fc27d8650f


http://drlazin.wordpress.com/2010/01/30/greater-los-angeles-history-by-olga-m-andrei-redistricting-l-a/

http://www.olgalazin.net/Civic%20Activism%20for%20Westwood%20NC%20Formation.html


http://www.amazon.com/gp/pdp/profile/A1Q9XH1LQ2GJLM

P.S. Here is a complimentary copy of my 2007 book:
http://www.profmex.org/mexicoandtheworld/volume12/Olgabook/La_globalizacion_se_descentraliza.pdf


http://www.slideshare.net/share/blogspot/1546699

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/65/teaching_Portofolio_Mostra

http://calstatela.academia.edu/DROLGALAZIN/Keywords

http://www.olgalazin.net/cv.html

http://drlazin.wordpress.com/2010/01/18/romania-and-mexico-compared/

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/63/Reproductive_Justice_Abortion_in_Mexico

http://drolgalazin.blogactiv.eu/2009/12/26/biography/

http://www.olgalazin.net/services.html

http://www.plaxo.com/directory/profile/30064924638/cadd5e81/Olga/Lazin

http://drlazin.wordpress.com/files/2009/12/historicranchosanpedro.ppt



http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/mysoginistic-man-at-radio-sexual.html

http://ro.netlog.com/drlazin/blog/blogid=992750

http://picasaweb.google.com/olazin310/OlgaLazinSDecemberAlbum?feat=directlink


http://drolgalazin.blogactiv.eu/wp-login.php
Dezinformatia din sighetonline;

http://olgalazin.multiply.com/journal/item/51/Alianta_neagra_Barlea-Todea-Dani_godja




Acuzatie directa Lia:
http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/lias-advice.html

My BLOG;
http://www.slideshare.net/share/blogspot/674136
or:
http://www.scribd.com/doc/25354522

http://www.thepetitionsite.com/1/devolve-power-to-sighet-romania

http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6041:descentralizarea-administrativa-politica-si-fiscala-a-sighetului-&catid=44:comunitate&Itemid=63

http://calstatela.academia.edu/DROLGALAZIN/Papers/new

http://www.linkedin.com/in/drolgalazin
-

http://ro.netlog.com/drlazin

On Black Sea Union Economic; http://www.scribd.com/doc/25886886

Stimate colege,
Stimati colegi,

Acuzatie directa Lia:
http://olgalazinandrei.blogspot.com/2009/12/lias-advice.html

http://www.olgalazin.net/Barriers%20to%20Reproductive%20Health%20in%20Post-Communist%20Romania.html


My BLOG;
http://www.slideshare.net/share/blogspot/674136
or:
http://www.scribd.com/doc/25354522

cool5pen@upload.slideshare.net

http://iupjournals.org/jwh/jwh10-4.html

sendit:

Here is the link for your file, which will be available for 7 Days or 100 downloads.
https://www.yousendit.com/download/S1VCeVdqVEhCSnJIRGc9PQ

http://www.womenstake.org/2010/01/secretary-solis-on-the-ledbetter-act-anniversary.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Womenstake+%28Womenstake%29


http://www.facebook.com/group.php?gid=14838873445

Where i live;
http://olgalazin.multiply.com/journal/item/73/My_Megacity_Capital_of_entertainment_Greater_Los_Angeles

--
Dr Olga on Hi5 to post

http://www.hi5.com/friend/profile/addScrapbookEntry.do
---

http://www.scribd.com/doc/27100599/MAREANEAGRAglobaldrlazinelmarnegro-2?secret_password=&emid=8662498

olgalazin.google.com
Facebook: O Lga Lazin olazin@ucla.edu
magdalena1.
Copyright Olga Lazin 2011

The American Model For Philanthropy

RISE OF THE U.S. PHILANTHROPIC MODEL
AND REDEFINING ITS MEANING AND VARIANTS
By Olga M. Lazin
Copyright Olga M. Lazin, 2011

The United States has presently the biggest pool of philanthropic money in the world.

"The principle of this one [America]
seems to be to make private interests harmonize with the general interests. A sort of refined and intelligent selfishness seems to be the point on which the whole machine turns. . . .

Americans of all ages, all stations of life, and all types of disposition are forever forming associations. . . .


In democratic countries knowledge of how to combine is the mother of all other forms of knowledge; on its progress depends that of all the others.

Alexis de Toqueville,
Democracy in America (1835)


The Importance of American Philanthropy

America's spirit of civic cooperation, articulated so well by Alexis de Toqueville, has laid the basis for the creation of the U.S. foundation sphere is the most well endowed and effective on in the world. This sphere is built on a compact between government and citizenry. Thus, in 1938 the U.S. Congress explicitly recognized that:

the exemption from taxation of money or property devoted to charitable . . . purposes is based on a theory that government is compensated for the loss of the revenue by its relief from financial burden . . . and by the benefits of promoting the general welfare.

The strength of America’s foundation sphere lies in the freedom of donors to choose the cause they want to support as well as to support programs which have not been supported or inefficiently supported by government. In return for helping to develop the general welfare (defined in an unlimited way, as we will see), individual and company donors can deduct their contributions (monetary or “in-kind” donations calculated in monetary terms) from their U.S. income taxes to the extent permitted by law—50% from persons and 10% from companies. U.S foundation sphere is in essence being supported by the government, which of foundations and civic associations, such as diversification of group interests.
One of the most important historians of U.S. philanthropy, Robert H. Bremner, distinguishes between (a) “foundations of the past” that prior to the twentieth century tended to serve “designated classes in particular locations” and (b) “modern philanthropy [that] has created general purpose foundations whose function is to encourage research, discovery of causes and cures, and prevention of ills rather than relief of need, and that operate on a nationwide or worldwide basis.”
Unfortunately for history, analysts have tended to treat foundations in negative terms. Why? According to Bremner:

One reason for writers’ indifference or hostility is belief that foundations reflect business values and represent the business spirit at its most cautious and conservative. John D. Rockefeller, who set the pace and tone for much of the modern philanthropy, advocated establishment of foundations as a way of managing “this business of benevolence” properly and effectively.


History of Philanthropy

Competition among U.S. persons to set up foundations and projects is part of the same ethic that goes back far in time. Indeed, it has its roots in England’s1601 Statute of Charitable Uses, the “cornerstone of Anglo-American law of philanthropy,” as well as in the Elizabethan Poor Law, the “basis for English and American public poor relief enacted by Parliament,” as Bremner points out.
Foundations that have risen in America to dominate world philanthropy came into being to
- honor the name of rich families (hence overcoming any negative propaganda about any “tainted profits” won in the world of competition), and to
- carry out the family’s philanthropic goals.
Only since the U.S. income tax was instituted in 1917 have wealthy persons added the goal to
(3) redirect to their own specific projects the money that
they would have paid as taxes for general government funding.
Almost two decades before the American tax motivation beginning in 1917 to establish foundations, however, in 1889 Andrew Carnegie had named philanthropy the “Gospel of Wealth,” which he distinguished from the Gospel of Christianity practiced by John D. Rockefeller. However different, for many observers both Gospels, had similar intent—to defeat radical proposals to redistribute wealth.
The Gospel of Giving is impressive and may be seen in the foundations established prior to the American tax law of 1917 giving them tax deductibility:
1867 Peabody Fund established by George Peabody to
fund southern education—first of the Modern Foundations
1881 American Association of the Red Cross organized
by Clara Barton to seek funds from the broad general public,
1885 Stanford University chartered with donations by
Leland Stanford
1895 Jewish Charities in Boston adopt “federated fund
raising” though many chapters
1900 American Red Cross chartered by U.S. Congress to
receive donations from the broad general public
1905 Carnegie Foundation for the Advancement of
Teaching
1905 Milbank Memorial Fund
1907 Russel Sage Foundation
A. Carnegie Corporation of New York
1913 Rockefeller Foundation chartered by the State
of New York “to promote the well-being of
mankind throughout the world”
These foundations came to be organized as “trusts” literally and/or figuratively that followed Rockefeller’s dictum of 1909 stated at the tenth anniversary of his founding of the University of Chicago. According to this dictum, the “business of benevolence” should be organized by establishing foundations as trusts directed by boards of directors who make it their life work to manage those foundations with the cooperation of their donors.
Although John D. Rockefeller did not gain tax deductibility against income for the foundations that he set up early in the century--income taxes were not legislated in America until 1917--, he was resented by many. Such resentment had arisen because many citizens felt that Rockefeller was establishing his own philanthropy based on donating his “ill-gotten profits” or “tainted money.” Further, Rockefeller seemed to be supporting “Elitism” when, in 1889, he provided the funds to establish the private University of Chicago. Nevertheless, John did define the concept of “giving” as well as his motives when he said: “The best philanthropy is not what is usually called charity. ” He saw philanthropy as investing in education, research, and cultural institutions deemed as likely to, in Andrew Carnegie’s words, “stimulate the best and most aspiring of the poor to further efforts for their own improvement.” Like John D. Rockefeller, Carnegie distinguished between philanthropy and charity when he stated that the worst thing that a millionaire could do would be give money to the “unreclaimably poor.”
With tax exemption granted to foundations in the America of 1917, the cry against the role of foundations would rise against the “draining away” of the U.S. tax base, just as it had when the first such tax exemption was granted to foundations in England by William Pitt in 1799. When Pitt had introduced his Income Tax Law, he specifically included a clause to exempt charitable organizations. The result was that the Law generated the establishment of charities designed to protect private funds from taxation; and by 1837 an English Royal Commission of Inquiry found that there were already 28,840 foundations. By 1885 the charities of London had greater income than did such countries as Denmark, Portugal, Sweden, or Switzerland.
By the 1970s, the United Kingdom had 111,500 charitable trusts; and the number was growing on the European continent: 32,000 in the Netherlands; 19,500 in Switzerland; 15,000 in Sweden; 4,000 in West Germany, 4,000 in Spain; and about 800 in Latin America.
But the wealth and power of the Old World has paled in comparison to that of America. To understand the importance of the U.S. foundation sphere in the world, Ben Whitaker, writing in 1974 found that of the 315 foundations which each had assets of over $10 million, 95% were situated in the United States.
The number of U.S. “foundations” is open to debate because of the broadness of the U.S. law on Tax Exempt Organizations—a concept
__________________________________________________
TABLE 2-1

THE RISE OF U.S. TAX EXEMPT ORGANIZATIONS (TEOs or NPPOs),
1990-1997

“TEOs” are also defined here as
“Not-for Private-Profit Organizations” (NPPOs, which in the literature and in common discourse are in general wrongly called
“Non-Profit Organizations”).
NPPOs include privately and non-privately directed Charitable Trusts, Associations, and Foundations
(Grant-Making, Operating, Community, Other); and include
non-privately directed Non-Governmental Organizations (NGOs)

1990 1997 % Change
Estimated1 No. of TEOs
in IRS Publication 78 325,000 525,000 62%
______
1. My estimate is made by sampling the number of TEOs listed per page
in the U.S. Internal Revenue Service (IRS) Publication 78 in order
to calculate an average number per page which is then multiplied
times the number of pages in the volume.

The published lists of approved TEOs are not all inclusive because:

a. some NPPOs are dropped from the published list if they do not
report two years in a row at least $10,000, and this may lead to erroneous totals because some TEOs are active with small amounts of funding or only operate in sporadic years. Some TEOs operations owing to lack of funds
even to seek official termination.

b. some NPPOs are not included in the published list because their TEO approval was granted by a regional IRS office which has not forwarded
the data to Washington, D.C., the reporting not being deemed useful
because the cost of overseeing hundred of thousands of small
organizations, which in any case do not pay taxes;

c. some NPPOs are added to the list up to 10 or more years after approval,
Because Publication 78 is not necessarily complete, however, TEOs and
their donors legally rely in the IRS “Letter of Determination” (which is valid until revoked by the IRS) that an organization is tax exempt and that donations are deductible under Section170(c)(1) of the U.S. Internal Revenue Code and its sub-sections such as 501(c)(3).
__________________________________________________________________

TABLE 2-2
COMPARATIVE VIEWS OF THE NUMBER OF TEOs
IN THE UNITED STATES. 1939-1997

$25K+ in TEOs IRS Grant-
Grants or Peterson Total $100K+ Making
$500K Commission TEOs Income Foundations
Assets
. Sources .
Year . A A B C . D .
1939 525

1949 1,659

1959 4,205

1969 5,436 45,000

1975 21,877

1990 325,000 32,401

1997 525,000 187,306 44,146
.
SOURCES
A: Calculated from data in Thomas Parish, “The Foundation: A
Special American Institution,” in Fritz Heimann, The Future of
Foundations [Background Papers for the 41st American
Assembly of Columbia University] (Englewood Cliffs, N.J.:
Prentice-Hall, 1973), pp. 19-29.

B: See Table 1 and


C: National Directory of Nonprofit Organizations, ed. Ned Burels
(New York: Taft Group, 1998), p. vii.

D. Foundation Center
___________________________________________________

that includes, for example, “grant-making foundations” (including community foundations) that grant funds to “operating foundations” (such as think-tanks, clinics, research centers), and to NGOs. Between 1990 and 1997 the number of such organizations grew by 62%, reaching about 525,000 TEOs.
The growth of TEOs as variously defined is shown in Table 2-2.
Here we see that between 1990 and 1997b the number of grant-making foundations grew 46%, reaching 46,832 and with assets
nearly tripling to $330 billion.
The total number of TEOs stood at about 525,000 in 1997, including operating foundations, NGOs, and community foundations which receive funding from personal donors as well as grant-making foundation and trusts. The latter usually themselves also make grants as well as operate programs, just as grant-making foundations also operate some programs—the terms “operating” and “grant-making” referring to the majority of their activity.
Where in 1975 U.S. grant-making foundations (including trusts) gave away $2 billion, that figure reached $9 billion in 1990, $16 billion in 1997, and almost $20 billion a year later. The ratio of grants to assets, which stood at nearly 7% in 1975 had declined to about 5% by the late 1990s—all foundations seeking to maintain their existence by expending only some of the interest earned from the investment of their assets.
How much of these U.S. grant funds have been sent internationally is not possible to calculate. The Foundation Center makes only 1% samples each year, but the result of about 9% of giving for international philanthropy is preposterously low.

U.S. Philanthropy in Societal Context

American philanthropy evolved during the 20th century into the fourth of 4 spheres of overall societal organization, as is revealed in Table 2-3:


TABLE 2-3

AMERICAN SOCIETY’S FOUR SPHERES:
AND THE ROLE OF PHILANTROPHY
1. State Sphere
A. Central government

i. Executive power (defense, police, roads, post office, etc.)
ii. Legislative power
iii. Judicial power

B. State government Provincial

C. Municipal government

D. Parastate independent government agencies and/or
industries that may permit no private sector
investment or permit only minority private
sector investment

i. Social security
ii. Public utilities

a. Nationalized Railway System, Airlines, Telephone System, Steel Mill, Ports, etc.

iii. GONGOs: Government-Organized NGOs, in
U.S. English (QUANGOS: Quasi-Autonomous NGOs, in British English.

This type of "extra-governmental organization" includes panels, councils, and authorities operating local services in such areas as health, education, housing, and training with central government funds but only loose attachment to a ministry (often without standard audit) and little (if any) outside accountability.a


2. Private Sphere which attempts to earn profits for investors.

i. FPPOs = For-Private-Profit Organizations.

3. Mixed “State-Private” Sphere

A. State companies which permit nearly equal or majority private investment

i. Utilities, ports, industrial plants, airlines, etc.

B. Subsidized Privatize companies with the state holding a majority or minority of shares

i. including some privatized social security funds

4. Tax-Exempt Organization (TEO) Sphere (see Table 2-4)

TEOs have the goal to gain more income than expenditures and to invest that excess income in order to provide a growing base of interest income to pay operating expenses. The income comes from

i. business profits directly related to the tax-exempt purposes of the organization;

ii. donations from individuals or private companies--
the incentive of the donors is not only altruistic but also to receive a deduction against their tax payments, hence the saying:
“with regard to income taxes, one has the choice of either (a) paying them to the government for its activities (many of which may be useful, wasteful, corrupt, etc.), or (b) divert all or part of one’s taxes from the government to support one’s own targeted TEO activities, with or without one’s own foundation structure.”

iii. grant-making foundations donations to other NPPOs.

The goal of NPPOs (including operating foundations such as hospitals and universities) is to seek an “endowment,”
that is a grant that can be invested to earn the interest that can be used to pay costs of administration and operation. TEO’s seek to accumulate more income than they spend in order to endow their TEO in perpetuity or for the time chartered.

A. NPPOs (Not-for-Private-Profit Organizations)

1. NPPOs-M (income from many donors) often called “foundations/funds supported by the broad general public" because they normally receive at least 1/3 of their income from many donors b (including government agencies) and not more than 1/3 of their income from their own investments
(including interest, dividends, royalties, etc.)

a. community foundations, charities
b. emergency relief, e.g. Red Cross
c. NGOs that do not engage in legislative lobbying
d. “operating foundations” (including the special case of those private operating foundation permitted to operate under NPPO-M status rather than under NPPO-F status immediately below, such as private hospitals and private universities which spend most of their yearly income to benefit the general population. (see Table 2-4)

2. NPPOs-F (income from few donors) often called “privately-funded foundations" that normally
receive most of their income from only a few
donors (often only one family or company), do not receive at 1/3 of their income from a many donors and/or receive more than 1/3 of their funds from the NPPO’s investment income (including dividends, royalties, etc.) or from an excess of
nonrelated business income: c

a. family-endowed foundation, e.g. Soros Foundations
b. business-endowed foundation, e.g. Ford Foundation
c. Others (See Table 2-5)

B. ATEOS (Activist Tax-Exempt Organizations)
ATEOs (sometimes misleadingly called “social welfare
organization”) may engage in activities that are activist in relation to legislation, in contrast to NPPOs
which must maintain an objective and informational role in relation to legislation.
a. trade association, chambers of commerce
b. NGOs which do engage in legislative lobbying.
c. business leagues, etc. (See Table 2-6)
_____
a. “How to Control QUANGOs," Economist, August 6, 1994, pp. 45-47.

a. To reach the 1/3 amount, there is a limitation of 2% of the NPPO’s qualifying public and/or governmental support that can be counted from any one donor (except another NPPO or government agency), not including in the 2% limitation any amounts less than $1,000. (Unusual amounts may be excluded.) Nevertheless, even if an NPPO does not meet the requirement of many donors donating at least 1/3 of the income, it may still qualify under this category if it receives at least 10% of its total support from governmental and donor sources, has a continuous program of soliciting funds from the general population, and all other pertinent facts concerning the NPPOs organization (including the NPPOs governing board) are likely to appeal to persons having some broad common interest of purpose. (See Bruce R. Hopkins, The Law of Tax-Exempt Organizations, fifth edition; New York: John Wiley & Sons, 1987), pp. 452 and 447.)

c. Ibid., p. 449.
_________________________________________________________

TABLE 2-4

PROVISIONS FOR INCOME AND EXPENDITURE OF
THE THREE TYPES OF TEOs

(NPPOs-M, NPPOs-F, ATEOS)

1. NPPOs-M (funded by many donors) are often
called “public foundations,” and “public charities”—

The “public” idea is unfortunate because it is confusing to many citizen in America as well as to leaders of the
developing world
who seek to understand U.S. TEO law, but for whom
“public” connotes “government”
rather than “broad general public.”
Although NPPOs-M may receive funding
from government agencies, they are not under
government control. NPPOs-M are called “not-private
foundations” in much of the TEO legislation.

NPPOs-M, often called “not private foundations” normally receive at least 1/3 of their income from many donors and less than 1/3 of income from investments, except that private operating foundations, such as universities and hospitals that spend most of their yearly income on the welfare of the general population, are included here rather than as NPPOs-F, below.

NPPOs-M can
receive tax-free grants & donations from
another NPPO
receive donations deductible from income, gift, and
estate taxes

Donors to NPPOs-M reduce their “taxable income” by taking tax deductions as follows against:

up to 50% of an individual donor's “adjusted gross
income” and
up to 10% of a private corporations’ “adjusted gross income”

Note:
Donor “gross income” minus “business expenses” equals
adjusted gross income,
from which donations to NPPOs are deducted to get
taxable income

2. NPPOs-F (income from few donors) are often termed
“Private Foundations” (e.g., Rockefeller Foundation, Soros Foundation, Ford Foundation, Pew Charitable Trusts), or “private charities.” However, private operating foundations such as hospitals and universities are included in NPPOs-M, above, because they spend most of their yearly income on operations to benefit the general population

These are organizations which:

a. do not meet the 1/3 and 1/3 criteria, discussed under NPPOs-M

b. can receive tax-free grants & donations from another NPPO

b. can receive donations deductible from income, gift, and estate taxes up to 30% of an individual donor's adjusted gross income (up to 20% if properties) but no more than 50% total donations to both types of NPPOs

c. up to 10% of a private corporations’ adjusted gross
income

In contrast to NPPOs-M that are broadly funded, NPPOs-F which are funded by a few donors must pay a 2% tax on net investment income and must distribute a certain minimum percent of each year’s income

3. Activist Tax-Exempt Organizations (ATEOs) differ from
NPPOs in that ATEOs:
a. may engage in activities such as influencing legislation;
b. may not attract donations deductible from income, gift, and estate taxes;
c. may not receive grants from NPPOs;
d. do receive their income from donors who deduct their contribution from income as a business expense.

ATEOs are “action organizations” which may draft legislation and lobby for its passage to benefit a specific group, in contrast with NPPOs which must maintain an analytical role in addressing the pros and cons of legislation that must benefit the general society

Like the NPPO, the ATEO:
1. may not engage in political campaigns or finance
political parties;
2. may and is expected to make "profits" which are tax free to the extent that they are used for the
ATEO’s purposes (including the payment of salaries and expenses);

ATEOs may work with NPPOs in order to attract funds to
support activities, which are eligible for deductions from income, gift, and estate taxes. For example, businesses leaders who establish a regional planning ATEO (through business expense tax deductions that are intended to advance the interests of private companies), also may establish an NPPO to attract funds which will benefit the region’s population as a whole, e.g. funds for general regional research and development. (Cooperating NPPOs and ATEOs must retain their autonomy--one cannot control the other.)



Table 2-5
NPPOs Classified by Main Function and Use of Funds*

Grant Develop Operate
Functionsa,b Fundsc Activity c Entityc,d
Grant-Making Foundations x
Foundations and Trusts x
Community Foundations x x
Universities and Schools x x x
NGOse,,f (Non-Governmental Organizations) x x
that do not engage in legislative lobbying
Emergency Relief Groups (Red Cross, etc.) x x
Charities, Hospitals, and Orphanages x x
Scholarship Funds.................................................. x x
Private Voluntary Organizations (PVOs) x
Research & Scientific Centers, Think Tanks x x
Civic Groups (inc. monument preservation) x x
Educational Associations & Consortia x
Professional Associations ....................................x x x
Religious Organizations & Cemetery Leagues6 x x
Humane Societies x x
Human & Civil Rights Organizations x
Cultural Societies & Literary Clubs x x
Sports Associations …………………………… x x x
_______________
a Any NPPO may opt for ATEO status. Functions may overlap as when a foundation dedicates its funds to operate a scientific research center or hospital.

b Terms such as “foundation,“ "center," "institute," "association," "fund," “NGO,” "society," “organization,” “trust,” “consortium,” “club,” “sponsorship,” etc. are interchangeable. Further, NPPOs may cooperate with ATEOs--see below.

c These 3 categories are not mutually exclusive; and some NGOs do grant funds.

d “Operating” organizations or foundations devote most of their income to serve the function for which they were created, e.g. administering a school or museum.

e GONGOs (government-organized NGOs) are included in Table 2-3 as parastate organizations. Also known as QUANGOS.


*An NPPO may
(a) and is expected to make "profits" which are tax free to the extent that they are used for the NPPOs purposes (including
the payment of salaries and expenses)--see text;
(b) engage in nonpartisan research on and make available its analysis of legislation, offering general recommendations
about policy beneficial to society at large;
(c) provide information and technical advice or assistance in response to a written request by a governmental body;
(d) communicate with any legislative body with respect to any decision which might affect the organization and its tax- deductible activities or status;
(e) engage in routine communications with government
officials or employees;
(f) communicate with its members about legislation of direct interest to them.
An NPPO may not
(g) spend on legislative activities (excepting those listed above in a-f) more than $1 million dollars (or expend more than 20% on the first $500,000 of its outlays, 15% on the next $500,000, or 5% of any of its remaining expenditures);
(h) encourage any person or body to influence legislation;
(i) engage in conduct that is not analytical, informational, and/or educational as it address the pros and cons of legislation. Cf.
ATEOs (see Table 2-6, below.)







TABLE 2-6

ATEOs Listed by Main Purpose
[Exempt under the U.S. Internal Revenue Code (IRC) section
listed below]

ATEOSs engage in legislative lobbying--for NGOs
that do not do so, see Table 2-5, above
ATEOs may opt to change to NPPO status,
provided that they change their mode of operation)


Corporations holding titles for other tax-exempt organizations--IRC 501(c)(2).
Local employee associations--IRC 501(c)(4).
Labor, agricultural, and horticultural organizations-- 501(c)(5).
Trade associations, business leagues, professional associations, health care organizations, chambers of commerce, boards of trade, --501(c)(6).
Social clubs--501(c)(7).
Fraternal beneficiary societies--501(c)(8).
Voluntary employees beneficiary associations-- 501(c)(9).
Domestic fraternal societies--501(c)(10).
Teachers’ retirements fund associations--501(c)(11).
Benevolent or mutual organizations--501(c)(12).
Cemetery companies owned and operated for members--501(c)(13).
Credit unions operated for members--501(c)(14). Mutual insurance companies--501(c)(15).
Crop operations finance corporations--501(c)(16).
Trusts providing supplemental unemployment benefits--501(c)(17).
Certain funded pension trusts--501(c)(18).
Veterans organizations--501(c)(19).
Farmers cooperatives--IRC 521.
Associations to protect and indemnify ship owners-- IRC 526.
Political organizations--IRC 527.
Homeowners’ associations--IRC 528.
Group legal service organizations--IRC 501(c)(20).
Trusts for black lung benefits--501(c)(21).
Multi-employer pension plan trusts--501(c)(22).
Other ATEOs (e.g. title-holding of the same company by multiple ATEOs, and ATEO operated
retirement plans.
Governmental ATEOs:
i. state governments
ii. political subdivisions
iii. corporations authorized by the
U.S. government under IRC 501(c)(1), e.g.
Federal Deposit Insurance Corporation,
Federal National Mortgage Association,
which generally do not receive payments eligible for deduction for income taxes
as a business expenses.)




Types of Foundations

Foundations are regulated by Congress and the Internal Revenue Service (IRS). Since 1969, the tax code has drawn a clear distinction between public charities and private foundations. Both may use the term "foundation" in their titles, but depending on their IRS classifications, they are treated very differently under the tax laws.
The member organizations of the U.S. Council on [Grant-Making] Foundations (which has worldwide members) generally fall into one of 2 classifications (“Private” and “Public”) and 4 categories

CLASSIFICATION A. PRIVATE FOUNDATIONS:
These foundations are usually founded by one individual, often by bequest. Sometimes individuals or groups of people, such as family members, form a foundation while the donors are still living. Many large independent foundations, such as the Rockefeller and Ford Foundation, are no longer governed by members of the original donor's family, but are now run by boards made up of community, business and academic leaders—often with members from around the world.
As a rule, private foundations make grants to other tax-exempt organizations to carry out their charitable purposes. Private foundations must make charitable expenditures of approximately 5% of the market value of their assets each year. Although exempt from federal income tax, private foundations must pay a yearly excise tax of one or two percent on their net investment income.

1. Company Foundations
These foundations are established to directly fund the
Not-for-Private Profit activities of For-Profit Companies, which yearly can donate and deduct up to 10% from their gross corporate income upon which they pay taxes.
Such foundations represent the company, as in the case of the “Hewlett-Packard Foundation,” and not the
founders, each of whom have founded, under their own family foundation: the “Hewlett Foundation” and “Packard Foundation,” to which each can yearly donate and deduct from up to 50% of their gross income upon which they pay taxes. The family foundations fall into the following classification.

2. Family Foundations
The concept "Family foundation,” which includes those such as the Hewlett Foundation and the Packard Foundation (discussed immediately above) is not a legal term, but denotes those private foundations that are either managed or strongly influenced by the original donor or members of the donor's family. It is estimated that about two-thirds of all the foundations in the U.S. are family foundations

CLASSIFICATION B. PUBLIC FOUNDATIONS:
These foundations must have at least one-third of their income from the broad general public and no more than one-third from one single donor.

3. Community Foundations
These foundations build their endowments through contributions from several donors, usually within a given geographic region. The first Community Foundation was established in 1914 in Cleveland.
Community foundations support charitable activities focused primarily on "local" needs--those of a particular town, county or state. They are designated "public charities” and they raise a significant portion of their resources from a broad cross-section of
the public each year.
Community foundations provide an array of services to donors who wish to establish endowed funds without incurring the administrative and legal costs of starting independent foundations. There are approximately 300 community foundations across the U.S. today, the New York Community Trust being the largest.
In the 1990s a dynamic new type of community foundation has emerged to help government adopt entrepreneurial attitudes, as is exemplified in the case of the Silicon Valley Joint Venture TEO. Joint Venture has successfully merged private sector motives and funds with public policy that encompasses several counties in the greater Silicon Valley, which includes Stanford University. In providing “venture capital” type funding, for example, Joint Venture has funded local schools provided that they agree to fundamental redesign by providing computer-based education to all students in order to develop an electronic community. At the outset in 1992, Joint Venture Silicon Valley set up 14 working groups with over 1,000 citizens who distilled creative ideas into new initiatives intended to continually rejuvenate the area’s economy. The working groups have focused on such clusters as education and workforce, business services, technology, regulatory process, tax policy, bioscience, and physical environment.
As we will see, the El Paso Community Foundation defines “community” in non-geographic terms as well as geographic one.

3. Other Grant-Making Foundations.
Operating foundations, (like UCLA is equivalent to an operating foundation) are carrying out major services (like hospitals and schools.)

There are two failings that NGOs may fall into:
a. first danger is that NGOs increasingly look like businesses themselves, looking like “industries.” Many NGO groups have become multi-million dollars sophisticated operations, with high media visibility, and spend a lot of time and money on marketing themselves.
These NGOs are labeled as BINGOS, are becoming operationally similar to corporations, as their managers earn wages comparable to the private sector. Today NGOs have to abide by the 1995 code of conduct.
The two basic tenets of the code read as follows:
- aid should be delivered only “on the basis of need.”
- NGOs hold themselves accountable to both those they seek to assist and those from whom they accept resources.

b. NGOs can become self-perpetuating. An example is the Apartheid movement, its job once completed, it became another lobbying group for southern Africa.

The division between the NGOs and corporate world seems to be blurring up to the point of disappearing.
Governments are very close to contracting not only businesses to carry out their programs, but also less bureaucratic and efficient NGOs. One analyst emphasizes that foundations should be wary of becoming assimilated into government, for fear of losing their plurality.
This is true for the European Union NGOs too. To conclude, cross-border cooperation gains support also within the European Union (twenty-seven countries), but there are too many hurdles to overcome yet in order to achieve a philanthropic common market.
That is why NAFTA is considered a success from the point of view of harmonizing charity laws.